Povestea lui Avram (mai târziu numit Abraham) și a călătoriei sale, așa cum este relatată în aceste versete, este una dintre cele mai semnificative narațiuni din Biblie, având un impact profund asupra credinței și spiritualității iudaico-creștine.
În aceste versete, Dumnezeu îi cere lui Avram să părăsească țara sa, neamul și casa tatălui său pentru a merge într-un pământ necunoscut pe care Dumnezeu i-l va arăta. Această cerere simbolizează un act de credință profundă și de supunere totală față de voința divină. Avram, ascultând de Dumnezeu, devine un exemplu de credință și de încredere în promisiunile divine.
Promisiunea lui Dumnezeu că va face din Avram un popor mare și că va binecuvânta toate neamurile pământului prin el este un moment cheie în istoria mântuirii. Aceasta stabilește un legământ între Dumnezeu și Avram, care va avea implicații majore pentru istoria religioasă a umanității.
Călătoria lui Avram în Egipt și incidentul cu Faraonul, unde Avram o prezintă pe Sarai ca fiind sora sa, reflectă complexitatea caracterului uman și dificultățile morale cu care se confruntă chiar și cei mai credincioși. Aceste evenimente arată că, în ciuda credinței sale, Avram nu este lipsit de greșeli și slăbiciuni.
În final, povestea lui Avram este una despre credință, ascultare și relația dintre om și Dumnezeu. Este o poveste despre cum credința și încrederea în promisiunile divine pot conduce la binecuvântări și la împlinirea unor scopuri mai mari decât ne-am putea imagina.
Facerea – Capitolul 12
- După aceea a zis Domnul către Avram: “Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu.
- Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare.
- Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului”.
- Deci a plecat Avram, cum îi zisese Domnul, şi s-a dus şi Lot cu el. Avram însă era de şaptezeci şi cinci de ani, când a ieşit din Haran.
- Şi a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui său, şi toate averile ce agonisiseră ei şi toţi oamenii, pe care-i aveau în Haran, şi au ieşit, ca să meargă în ţara Canaanului şi au ajuns în Canaan.
- Apoi a străbătut Avram ţara aceasta de-a lungul până la locul numit Sichem, până la stejarul Mamvri. Pe atunci trăiau în tara aceasta Canaaneii.
- Acolo S-a arătat Domnul lui Avram şi i-a zis: “ţara aceasta o voi da urmaşilor tăi”. Şi a zidit Avram acolo un jertfelnic Domnului, Celui ce Se arătase.
- De acolo a pornit el spre muntele care e la răsărit de Betel, şi şi-a întins acolo cortul aşa, încât Betelul era la apus, iar Hai, la răsărit. A zidit acolo un jertfelnic Domnului şi s-a închinat Domnului, Celui ce i Se arătase.
- Apoi s-a ridicat Avram şi de acolo şi s-a îndreptat spre miazăzi.
- Pe atunci s-a făcut foamete în ţinutul acela şi s-a coborât Avram în Egipt, ca să locuiască acolo, pentru că se înteţise foametea în ţinutul acela.
- Când însă s-a apropiat Avram să intre în Egipt, a zis către Sarai, femeia sa: “Ştiu că eşti femeie frumoasă la chip.
- De aceea, când te vor vedea Egiptenii, vor zice: “Aceasta-i femeia lui! Şi mă vor ucide pe mine, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.
- Zi deci că-mi eşti soră, ca să-mi fie şi mie bine pentru trecerea ta şi pentru trecerea ta să trăiesc şi eu!”
- Iar după ce a sosit Avram în Egipt, au văzut Egiptenii că femeia lui e foarte frumoasă.
- Şi au văzut-o şi dregătorii lui Faraon şi au lăudat-o înaintea lui Faraon şi au dus-o în casa lui Faraon;
- Şi pentru ea i-au făcut bine lui Avram şi avea el oi, vite mari şi asini, slugi şi slujnice, catâri şi cămile.
- Domnul însă a lovit cu bătăi mari şi grele pe Faraon şi casa lui, pentru Sarai, femeia lui Avram.
- Şi chemând Faraon pe Avram, i-a zis: “Ce mi-ai făcut? De ce nu mi-ai spus că aceasta e soţia ta?
- Pentru ce ai zis: Mi-e soră? Şi eu am luat-o de femeie: Acum dar iată-ţi femeia! Ia-ţi-o şi te du!”
- Şi a dat Faraon poruncă oamenilor săi pentru Avram, ca să-l petreacă pe el şi pe femeia lui şi toate câte avea şi pe Lot, care îl însoţea.
Citește și: Facerea – Capitolul 11
