Aceste versete din capitolul 1 al cărții Geneza din Biblie descriu actul creației, așa cum este înțeles în tradiția iudeo-creștină. Această relatare a creației prezintă modul în care Dumnezeu a format universul, pământul și toate formele de viață, inclusiv omul, în șase zile.
În primul verset, se afirmă că Dumnezeu a creat cerul și pământul, stabilind scena pentru restul actului creației. Pământul este descris inițial ca fiind “netocmit și gol”, cu întuneric peste “adânc” și Duhul lui Dumnezeu plutind deasupra apelor.
Următoarele versete descriu zilele succesive ale creației. În prima zi, Dumnezeu creează lumina și o separă de întuneric, numind lumina “zi” și întunericul “noapte”. În a doua zi, Dumnezeu creează “o tărie” (cerul) pentru a separa apele de sub cer de apele de deasupra cerului. În a treia zi, Dumnezeu adună apele pentru a face să apară uscatul (pământul) și creează vegetația.
În a patra zi, Dumnezeu creează luminătorii (soarele, luna și stelele) pentru a separa ziua de noapte și pentru a marca timpul. În a cincea zi, Dumnezeu creează viața acvatică și păsările. În a șasea zi, Dumnezeu creează animalele terestre și, în cele din urmă, omul, pe care îl face după chipul și asemănarea Sa și îi dă stăpânire peste restul creației.
După fiecare act al creației, Dumnezeu observă că ceea ce a făcut este bun. Această repetiție subliniază bunătatea și perfecțiunea creației divine. În final, Dumnezeu binecuvântează omul și îi dă toate plantele și fructele ca hrană, precum și stăpânirea peste toate celelalte forme de viață.
Această relatare a creației este fundamentală pentru înțelegerea viziunii iudeo-creștine asupra lumii și a locului omului în univers. Ea subliniază puterea, autoritatea și bunătatea lui Dumnezeu, precum și relația specială dintre Dumnezeu și om. De asemenea, stabilește o bază pentru valorile de grijă și responsabilitate pe care oamenii ar trebui să le aibă față de lumea naturală și față de celelalte forme de viață.
Facerea – Capitolul 1
- La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
- Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
- Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
- Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
- Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
- Şi a zis Dumnezeu: “Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa.
- A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
- Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
- Şi a zis Dumnezeu: “Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
- Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
- Apoi a zis Dumnezeu: “Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa.
- Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
- Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
- Şi a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
- Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
- A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
- Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
- Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
- Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
- Apoi a zis Dumnezeu: “Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa.
- A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
- Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: “Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!
- Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
- Apoi a zis Dumnezeu: “Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa.
- A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
- Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
- Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
- Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”
- Apoi a zis Dumnezeu: “Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
- Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.
- Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.
Citește și: Ecclesiastul – Capitolul 12 (final)
