Textul din Evanghelia după Matei prezintă o serie de episoade din viața lui Iisus Hristos, subliniind în mod repetat puterea, compasiunea și autoritatea Sa divină. În aceste relatări, Iisus nu doar că vindecă și alungă demonii, dar și interacționează cu diverse persoane, oferind învățături și demonstrând principii ale credinței.
Începând cu vindecarea unui lepros, Iisus arată că nu există limite pentru compasiunea Sa. Prin dialogul cu sutașul, care îl roagă să-și vindece sluga, Iisus subliniază puterea credinței și faptul că aceasta nu este limitată doar la poporul evreu. Sutașul, deși nu este evreu, arată o încredere profundă în Iisus, iar răspunsul lui Iisus la această credință este imediat și miraculos.
Pe măsură ce textul avansează, Iisus vindecă mai mulți bolnavi și oameni posedați de demoni, confirmând astfel profețiile vechi despre Mesia și rolul său ca vindecător. Autoritatea lui Iisus nu se limitează doar la oameni, ci se extinde și asupra naturii. Acest lucru este evident când El liniștește o furtună pe mare, provocând uimire și adorație din partea ucenicilor Săi.
În Gadareni, vindecarea a doi oameni posedați de demoni demonstrează din nou autoritatea lui Iisus asupra forțelor spirituale. Cu toate acestea, reacția cetățenilor locali este una de teamă și neînțelegere, ceea ce sugerează că puterea divină a lui Iisus nu este întotdeauna primită cu bucurie sau înțelegere de către toți.
În ansamblu, textul oferă o imagine complexă a lui Iisus ca Mesia, vindecător, învățător și Domn al tuturor. Aceste relatări subliniază importanța credinței, compasiunii și recunoașterii autorității Sale divine în fața diverselor provocări și reacții ale oamenilor.
Evanghelia după Matei – Capitolul 8
- Și coborându-Se El din munte, mulțimi multe au mers după El.
- Și iată un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curăţeşti.
- Și Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Și îndată s-a curățit lepra lui.
- Și i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.
- Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, rugându-L,
- Și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.
- Și i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca.
- Dar sutașul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai zi cu cuvântul și se va vindeca sluga mea.
- Că și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași şi-i spun acestuia: Du-te, și se duce; și celuilalt: Vino, și vine; și slugii mele: Fă aceasta, și face.
- Auzind, Iisus S-a minunat și a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credință.
- Și zic vouă că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în împărăția cerurilor.
- Iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.
- Și a zis Iisus sutașului: Du-te, fie ție după cum ai crezut. Și s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela.
- Și venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri.
- Și S-a atins de mâna ei, și au lăsat-o frigurile și s-a sculat și Îi slujea Lui.
- Și făcându-se seară, au adus la El mulți demonizați și a scos duhurile cu cuvântul și pe toți cei bolnavi i-a vindecat,
- Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: “Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat”.
- Și văzând Iisus mulțime împrejurul Lui, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării.
- Și apropiindu-se un cărturar, i-a zis: Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge.
- Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Și plece capul.
- Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc și să îngrop pe tatăl meu.
- Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine și lasă morții să-și îngroape morții lor.
- Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.
- Și, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
- Și venind ucenicii la El, L-au deșteptat zicând: Doamne, mântuiește-ne, că pierim.
- Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin credincioșilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină.
- Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că și vânturile și marea ascultă de El?
- Și trecând El dincolo, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați, care ieșeau din morminte, foarte cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
- Și iată, au început să strige și să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?
- Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
- Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoți afară, trimite-ne în turma de porci.
- Și El le-a zis: Duceți-vă. Iar ei, ieșind, s-au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s-a aruncat de pe țărm în mare și a pierit în apă.
- Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizații.
- Și iată toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.
Citește și: Evanghelia după Matei – Capitolul 7
