Evanghelia după Matei – Capitolul 23

Evanghelia după Matei – Capitolul 23

Acest pasaj din Evanghelia după Matei este unul dintre cele mai aspre critici ale lui Iisus adresate cărturarilor și fariseilor. El îi condamnă pentru ipocrizia și fățărnicia lor, folosind termeni precum “fățarnici”, “călăuze oarbe”, “șerpi” și “pui de vipere”.

Iisus îi avertizează pe oameni să nu urmeze exemplul cărturarilor și fariseilor, care predică virtutea, dar nu o practică. Ei își împovărează adepții cu sarcini grele, dar ei înșiși nu fac nimic pentru a ajuta. De asemenea, sunt criticați pentru că își doresc să fie văzuți și onorați de oameni.

Iisus îi condamnă pentru că împiedică pe alții să intre în împărăția cerurilor, pentru că profită de pe urma văduvelor și pentru că își fac ucenicii să fie chiar mai răi decât ei. El îi critică pentru că dau importanță lucrurilor mărunte, dar neglijează cele mai importante aspecte ale Legii, cum ar fi judecata, mila și credința. Ei sunt comparați cu mormintele văruite: frumoase la exterior, dar pline de moarte în interior.

Iisus le reproșează că zidesc mormintele proorocilor și împodobesc mormintele drepților, deși părinții lor i-au ucis pe acești prooroci. El îi avertizează că vor fi ținuți responsabili pentru sângele tuturor proorocilor uciși, de la Abel până la Zaharia.

Iisus își exprimă durerea și tristețea pentru Ierusalim, un oraș care a respins și ucis proorocii trimiși de Dumnezeu. El își exprimă dorința de a-și aduna oamenii așa cum o pasăre își adună puii sub aripi, dar ei nu au vrut. El prezice că templul lor va fi distrus și că nu-L vor mai vedea până când nu vor recunoaște venirea Mesiei.

În ansamblu, acest pasaj subliniază importanța autenticității în viața spirituală și pericolul ipocriziei și fățărniciei. Iisus îi îndeamnă pe oameni să trăiască în conformitate cu învățăturile pe care le proclamă și să evite să cadă în capcana de a fi preocupați doar de aparențe.

Evanghelia după Matei – Capitolul 23

  1. Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
  2. Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
  3. Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
  4. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
  5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
  6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
  7. Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
  8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
  9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
  10. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
  11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
  12. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.
  13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
  14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
  15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
  16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.
  17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?
  18. Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.
  19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?
  20. Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.
  21. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.
  22. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
  23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi
  24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
  25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
  26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
  27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
  28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
  29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
  30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
  31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
  32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
  33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
  34. De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,
  35. Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
  36. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.
  37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.
  38. Iată, casa voastră vi se lasă pustie;
  39. Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.

Citește și: Evanghelia după Matei – Capitolul 22

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *