Acest pasaj din Evanghelia după Matei explorează teme profunde legate de smerenie, valoarea spirituală, sacrificiu și recompensă în împărăția cerurilor.
Începutul pasajului prezintă o discuție între Iisus și un tânăr bogat despre ce trebuie făcut pentru a obține viața veșnică. Deși tânărul a respectat toate poruncile, Iisus îi sugerează să-și vândă toate bunurile și să dea săracilor. Acest lucru subliniază ideea că valoarea spirituală și dedicarea față de Dumnezeu sunt mai importante decât bogățiile materiale.
Iisus folosește metafora cămilei și a urechii acului pentru a ilustra cât de dificil este pentru cei bogați să intre în împărăția cerurilor. Aceasta nu este o condamnare a bogăției în sine, ci mai degrabă o observație asupra modului în care bogăția poate deveni un obstacol în calea dedicării spirituale.
Discuția cu Petru evidențiază ideea de sacrificiu și recompensă. Ucenicii lui Iisus au renunțat la tot pentru a-l urma, iar Iisus le promite că vor fi răsplătiți în împărăția cerurilor. Acest lucru subliniază ideea că sacrificiile făcute în numele credinței și al dreptății vor fi răsplătite în cele din urmă.
Ultimul verset, “mulți dintâi vor fi pe urmă, și cei de pe urmă vor fi întâi”, sugerează că valorile și ierarhiile lumii acesteia pot fi inversate în împărăția cerurilor. Acesta este un apel la umilință și la recunoașterea faptului că adevărata măreție spirituală nu este întotdeauna recunoscută sau recompensată în lumea aceasta.
În ansamblu, pasajul ne învață despre prioritățile spirituale și despre modul în care acestea se pot ciocni cu valorile lumii. Ne este reamintit să ne concentrăm pe ceea ce este cu adevărat important și să ne dăm seama că recompensele cele mai mari pot necesita cele mai mari sacrificii.
Evanghelia după Matei – Capitolul 19
- Iar după ce Iisus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în hotarele Iudeii, dincolo de Iordan.
- Şi au mers după El mulţimi multe şi i-a vindecat pe ei acolo.
- Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină?
- Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie?
- Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
- Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.
- Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase?
- El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa.
- Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter.
- Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare.
- Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat.
- Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.
- Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau.
- Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.
- Şi punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo.
- Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?
- Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.
- El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;
- Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
- Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?
- Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.
- Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii.
- Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor.
- Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.
- Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască?
- Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.
- Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi?
- Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
- Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.
- Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.
Citește și: Evanghelia după Matei – Capitolul 18
