Acest pasaj din Evanghelia după Matei prezintă o serie de interacțiuni și învățături ale lui Iisus, care evidențiază contrastul dintre tradițiile religioase exterioare și adevărata puritate interioară, precum și puterea credinței sincere.
- Confruntarea cu fariseii și cărturarii: Iisus este criticat de către liderii religioși pentru că ucenicii Săi nu respectă tradiția spălării mâinilor înainte de a mânca. Răspunsul lui Iisus subliniază ipocrizia acestora, care pun tradițiile omenești deasupra poruncilor lui Dumnezeu. El citează profeția lui Isaia pentru a evidenția această ipocrizie, arătând că adevărata puritate nu este doar o chestiune de ritualuri exterioare, ci o problemă a inimii.
- Învățătura despre puritate: Iisus explică mulțimilor și ucenicilor că adevărata impuritate nu vine din ceea ce o persoană mănâncă, ci din ceea ce iese din inima sa. Aceasta este o răsturnare radicală a înțelegerii tradiționale a purității și impurității.
- Întâlnirea cu femeia cananeiancă: Această interacțiune demonstrează puterea credinței sincere. Chiar dacă femeia nu este evreică, ea se apropie de Iisus cu o credință profundă, cerând vindecarea fiicei sale. Răspunsul inițial al lui Iisus pare respingător, dar femeia persistă, demonstrând o înțelegere profundă a milostivirii și puterii lui Iisus. În cele din urmă, credința ei este răsplătită.
- Vindecările și hrănirea mulțimii: Aceste evenimente subliniază din nou compasiunea și puterea lui Iisus. El vindecă pe cei bolnavi și hrănește o mulțime mare cu resurse limitate, demonstrând în mod clar divinitatea Sa.
- Reacția mulțimilor și a ucenicilor: Mulțimile sunt uimite și slăvesc pe Dumnezeu pentru minunile pe care le-au văzut. Ucenicii, deși au fost martori la multe dintre aceste minuni, încă mai au momente de îndoială și neînțelegere, cum ar fi când se întreabă cum vor hrăni mulțimea.
În ansamblu, acest pasaj subliniază tema centrală a contrastului dintre aparențele exterioare și realitatea interioară. Iisus îi provoacă pe oameni să privească dincolo de tradițiile și ritualurile exterioare și să se concentreze pe starea inimii lor. De asemenea, pasajul evidențiază importanța credinței sincere și a răspunsului umil în fața lui Dumnezeu.
Evanghelia după Matei – Capitolul 15
- Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii şi cărturarii, zicând:
- Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine.
- Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră?
- Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârşească.
- Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,
- Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră.
- Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis:
- “Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
- Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor”.
- Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi:
- Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
- Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
- Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
- Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.
- Şi Petru, răspunzând, I-a zis: Lămureşte-ne nouă pilda aceasta.
- El a zis: Acum şi voi sunteţi nepricepuţi?
- Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară?
- Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om.
- Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.
- Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.
- Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
- Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
- El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră.
- Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
- Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă.
- El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.
- Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.
- Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.
- Şi trecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii şi, suindu-Se în munte, a şezut acolo.
- Şi mulţimi multe au venit la El, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţii şi i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat.
- Încât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând, şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
- Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum.
- Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulţime?
- Şi Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Ei au răspuns: Şapte şi puţini peştişori.
- Şi poruncind mulţimii să şadă jos pe pământ,
- A luat cele şapte pâini şi peşti şi, mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor.
- Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de fărâmituri.
- Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de copii şi de femei.
- După aceea a dat drumul mulţimilor, S-a suit în corabie şi S-a dus în ţinutul Magdala.
Citește și: Evanghelia după Matei – Capitolul 14
