Acest pasaj din Evanghelia după Matei prezintă o serie de evenimente care subliniază puterea, autoritatea și compasiunea lui Iisus, precum și răspunsurile diferite ale oamenilor la prezența și învățăturile Sale.
- Reacția lui Irod: Irod îl confundă pe Iisus cu Ioan Botezătorul reînviat, ceea ce arată cât de profund l-a afectat moartea lui Ioan. Acest lucru este evident și din descrierea detaliată a circumstanțelor morții lui Ioan, care a fost executat din cauza unei promisiuni făcute în mod impulsiv de Irod.
- Hrănirea celor cinci mii: Acest miracol este unul dintre cele mai cunoscute și este menționat în toate cele patru Evanghelii. Prin el, Iisus demonstrează nu numai puterea Sa divină, ci și compasiunea Sa pentru mulțime. De asemenea, subliniază importanța credinței, deoarece ucenicii trebuie să aibă încredere în El pentru a hrăni o mulțime atât de mare cu resurse atât de limitate.
- Iisus umblând pe apă: Acest episod subliniază din nou puterea divină a lui Iisus și, în același timp, slăbiciunea și îndoiala umană reprezentată de Petru. Chiar dacă Petru începe să meargă pe apă cu încredere, îndoiala sa îl face să se scufunde, până când Iisus îl salvează. Acest moment este o ilustrare puternică a necesității unei credințe neclintite.
- Reacția ucenicilor și a mulțimii: După ce văd aceste minuni, ucenicii recunosc în mod explicit divinitatea lui Iisus, închinându-se și declarând: “Cu adevărat Tu ești Fiul lui Dumnezeu”. Mulțimile din Ghenizaret, de asemenea, recunosc puterea lui Iisus și Îl caută pentru vindecare, demonstrând o credință profundă în capacitatea Lui de a vindeca.
În ansamblu, acest pasaj subliniază contrastul dintre puterea divină a lui Iisus și vulnerabilitatea umană. Fie că este vorba de Irod, tulburat de vinovăție, de Petru, luptându-se cu îndoiala, sau de mulțimile căutând vindecare, toți sunt prezenți în fața măreției lui Iisus. Pasajul ne îndeamnă să reflectăm asupra propriei noastre reacții în fața divinului și să ne evaluăm credința în lumina provocărilor vieții.
Evanghelia după Matei – Capitolul 14
- În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus.
- Şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.
- Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său.
- Căci Ioan îi zicea lui: Nu ţi se cuvine s-o ai de soţie.
- Şi voind să-l ucidă, s-a temut de mulţime, că-l socotea pe el ca prooroc.
- Iar prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod.
- De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.
- Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.
- Şi regele s-a întristat, dar, pentru jurământ şi pentru cei care şedeau cu el la masă, a poruncit să i se dea.
- Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă.
- Şi capul lui a fost adus pe tipsie şi a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
- Şi, venind ucenicii lui, au luat trupul lui şi l-au înmormântat şi s-au dus să dea de ştire lui Iisus.
- Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu dar, aflând, mulţimile au venit după El, pe jos, din cetăţi.
- Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.
- Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare.
- Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce.
- Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
- Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.
- Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
- Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.
- Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
- Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.
- Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo.
- Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.
- Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.
- Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat.
- Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!
- Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă.
- El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus.
- Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!
- Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
- Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.
- Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
- Şi, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului.
- Şi, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel ţinut şi au adus la El pe toţi bolnavii.
- Şi-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau se vindecau.
Citește și: Evanghelia după Matei – Capitolul 13
