În acest fragment din Evanghelia după Marcu, Iisus demonstrează din nou puterea Sa divină prin două minuni remarcabile. Prima minune se referă la vindecarea unui om posedat de demoni în ținutul Gadarenilor. Acest episod scoate în evidență autoritatea lui Iisus asupra forțelor răului. Omul posedat, care nu putea fi controlat sau ajutat de nimeni, este complet eliberat de influența demonică prin simpla poruncă a lui Iisus. Această vindecare radicală demonstrează că puterea lui Iisus depășește orice forțe malefice și că El are autoritatea de a aduce eliberare și vindecare.
A doua minune este vindecarea femeii cu scurgere de sânge și învierea fiicei lui Iair. Femeia, care suferea de o boală cronică de 12 ani și cheltuise toate resursele ei fără a găsi vindecare, este vindecată instantaneu doar prin atingerea hainei lui Iisus. Această vindecare subliniază puterea credinței și faptul că Iisus este sursa vindecării și a speranței.
Învierea fiicei lui Iair este un alt moment semnificativ, care arată că Iisus are puterea asupra vieții și a morții. Chiar și în fața morții, Iisus aduce speranță și viață, demonstrând că El este stăpân peste toate aspectele existenței umane.
Aceste evenimente subliniază tema centrală a Evangheliei după Marcu: autoritatea și puterea lui Iisus Hristos. Prin minunile Sale, Iisus nu doar că aduce vindecare fizică și eliberare, dar și revelează natura Sa divină și misiunea Sa de a aduce mântuirea umanității.
Evanghelia după Marcu – Capitolul 5
- Şi a venit de cealaltă parte a mării în ţinutul Gadarenilor.
- Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat,
- Care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri,
- Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească;
- Şi neîncetat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.
- Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat Lui.
- Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti.
- Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta.
- Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.
- Şi Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ţinut.
- Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păştea.
- Şi L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei.
- Şi El le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat în porci şi turma s-a aruncat de pe ţărmul înalt, în mare. Şi erau ca la două mii şi s-au înecat în mare.
- Iar cei care-i păşteau au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat.
- Şi s-au dus la Iisus şi au văzut pe cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiune de demoni, şi s-au înfricoşat.
- Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul şi despre porci.
- Şi ei au început să-L roage să se ducă din hotarele lor.
- Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-l ia cu El.
- Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tăi, şi spune-le câte ţi-a făcut ţie Domnul şi cum te-a miluit.
- Iar el s-a dus şi a început să vestească în Decapole câte i-a făcut Iisus lui; şi toţi se minunau.
- Şi trecând Iisus cu corabia iarăşi de partea cealaltă, s-a adunat la El mulţime multă şi era lângă mare.
- Şi a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, şi văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui,
- Şi L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste ea, ca să scape şi să trăiască.
- Şi a mers cu el. Şi mulţime multă îl urma pe Iisus Şi Îl îmbulzea.
- Şi era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge.
- Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău.
- Auzind ea cele despre Iisus, a venit în mulţime şi pe la spate s-a atins de haina Lui.
- Căci îşi zicea: De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca!
- Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s-a vindecat de boală.
- Şi îndată, cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El, întorcându-Se către mulţime, a întrebat: Cine s-a atins de Mine?
- Şi I-au zis ucenicii Lui: Vezi mulţimea îmbulzindu-Te şi zici: Cine s-a atins de Mine?
- Şi Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse aceasta.
- Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a mărturisit tot adevărul;
- Iar El i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!
- Încă vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învăţătorul?
- Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai.
- Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov.
- Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult.
- Şi intrând, le-a zis: De vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.
- Şi-L luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce îl însoţeau şi a intrat unde era copila.
- Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te!
- Şi îndată s-a sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare.
- Dar El le-a poruncit, cu stăruinţă, ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a zis să-i dea copilei să mănânce.
Citește și: Evanghelia după Marcu – Capitolul 4
