În acest fragment din Evanghelia după Marcu, sunt prezentate mai multe episoade care ilustrează modul în care Iisus a interacționat cu diferite grupuri din societatea vremii sale, precum și reacțiile provocate de acțiunile și învățăturile Sale.
Vindecarea omului cu mâna uscată (Marcu 3:1-6) în ziua de sâmbătă este un exemplu al modului în care Iisus a abordat și a reinterpretat legea sâmbetei. El pune în centrul atenției nevoia de a face bine și de a mântui, chiar și în ziua de odihnă, în contrast cu interpretarea strictă a legii de către farisei. Această acțiune a lui Iisus a stârnit furia fariseilor, care au început să comploteze împotriva Lui.
Mulțimile care Îl urmează pe Iisus (Marcu 3:7-12) demonstrează popularitatea și puterea Sa de vindecare. Iisus nu doar că vindecă bolile, dar și alungă duhurile necurate, confirmând astfel autoritatea Sa spirituală.
Alegerea celor doisprezece apostoli (Marcu 3:13-19) marchează un moment important în ministerul lui Iisus. Prin această alegere, El își extinde misiunea, pregătindu-i pe apostoli să propovăduiască și să vindece în numele Lui.
Acuzațiile cărturarilor (Marcu 3:20-30) că Iisus ar avea un duh necurat sunt răspunsuri la minunile și autoritatea Sa. Iisus respinge aceste acuzații printr-o logică clară, subliniind că un regat divizat nu poate dăinui și că El nu poate fi sub influența lui Satana dacă alungă duhurile necurate.
În final, redefinirea familiei (Marcu 3:31-35) arată că legăturile spirituale sunt mai importante decât cele biologice. Pentru Iisus, adevărata familie este formată din cei care îndeplinesc voia lui Dumnezeu.
Aceste evenimente reflectă modul în care Iisus a provocat normele sociale și religioase ale vremii, punând accent pe compasiune, vindecare și pe o înțelegere mai profundă a scopului și semnificației Legii.
Evanghelia după Marcu – Capitolul 3
- Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată.
- Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.
- Şi a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc!
- Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau;
- Şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Şi a întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă.
- Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă.
- Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre mare şi mulţime multă din Galileea şi din Iudeea L-a urmat.
- Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El.
- Şi a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulţimea;
- Fiindcă vindecase pe mulţi, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toţi câţi erau bolnavi.
- Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
- Şi El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă.
- Şi S-a suit pe munte şi a chemat la Sine pe câţi a voit, şi au venit la El.
- Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască,
- Şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii.
- Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru;
- Pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii tunetului.
- Şi pe Andrei, şi pe Filip, şi pe Bartolomeu, pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu, şi pe Tadeu, şi pe Simon Cananeul,
- Şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut.
- Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce.
- Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire.
- Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii.
- Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana?
- Dacă o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui.
- Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină.
- Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit.
- Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui.
- Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit;
- Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.
- Pentru că ziceau: Are duh necurat.
- Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca sn-L cheme.
- Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.
- Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei?
- Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
- Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.
Citește și: Evanghelia după Marcu – Capitolul 2
