Iisus începe cu pilda viei, unde proprietarul, după ce a sădit o vie, a plecat departe și a lăsat-o în grija lucrătorilor. Când a trimis slujitori să colecteze partea sa din recolta, lucrătorii i-au maltratat și i-au ucis pe slujitori, inclusiv pe fiul proprietarului. Această pildă simbolizează respingerea profeților de către poporul Israel și moartea lui Iisus.
Apoi, Iisus este întrebat de farisei și irodiani dacă este corect să se plătească taxe către Cezar. El răspunde ingenios, spunând să se dea Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, evitând astfel capcana lor și subliniind separarea dintre obligațiile civile și cele spirituale.
Saducheii, care nu cred în înviere, Îl întreabă pe Iisus despre o situație ipotetică legată de căsătorie și înviere. Iisus le răspunde că în viața de apoi oamenii nu se căsătoresc, ci sunt ca îngerii din ceruri.
Un cărturar Îl întreabă pe Iisus care este cea mai mare poruncă. Iisus răspunde că este să iubești pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul, mintea și puterea și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
Iisus întreabă cum pot cărturarii să spună că Hristos este fiul lui David, când David însuși Îl numește pe Hristos “Domnul” său. Iisus critică cărturarii pentru ipocrizia și vanitatea lor, avertizând că vor primi o osândă mai mare.
Iisus observă o văduvă săracă care a oferit doi bani la templu și spune că a dat mai mult decât toți ceilalți, pentru că a oferit tot ce avea. Aceste învățături și pilde subliniază importanța credinței autentice, a umilinței, a iubirii față de Dumnezeu și aproapele și adevărata valoare a sacrificiului.
Evanghelia după Marcu – Capitolul 12
- Şi a început să le vorbească în pilde: Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
- Şi la vreme, a trimis la lucrători o slugă, ca să ia de la ei din roadele viei.
- Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o şi i-au dat drumul fără nimic.
- Şi a trimis la ei, iarăşi, altă slugă, dar şi pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul şi au ocărât-o.
- Şi a trimis alta. Dar şi pe aceea au ucis-o; şi pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le.
- Mai avea şi un fiu iubit al său şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
- Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră.
- Şi prinzându-l l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie.
- Ce va face acum stăpânul viei? Va veni şi va pierde pe lucrători, iar via o va da altora.
- Oare nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: “Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului?
- De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”.
- Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înţeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Şi lăsându-L, s-au dus.
- Şi au trimis la El pe unii din farisei şi din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt.
- Iar ei, venind, I-au zis: Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, fiindcă nu cauţi la faţa oamenilor, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie Cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm?
- El însă, cunoscând făţărnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un dinar ca să-l văd.
- Şi I-au adus. Şi i-a întrebat Iisus: Al cui e chipul acesta în inscripţia de pe el? Iar ei I-au zis: Ale Cezarului.
- Iar Iisus a zis: Daţi Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Şi se mirau de El.
- Şi au venit la El saducheii care zic că nu este înviere şi-L întrebau zicând:
- Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris, că de va muri fratele cuiva şi va lăsa femeia fără copil, să ia fratele său pe femeia lui şi să ridice urmaş fratelui.
- Şi erau şapte fraţi. Şi cel dintâi şi-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaş.
- Şi a luat-o pe ea al doilea, şi a murit, nelăsând urmaş. Tot aşa şi al treilea.
- Şi au luat-o toţi şapte şi n-au lăsat urmaş. În urma tuturor a murit şi femeia.
- La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.
- Şi le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
- Căci, când vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri.
- Iar despre morţi că vor învia, n-aţi citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”?
- Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci a celor vii. Mult rătăciţi.
- Şi apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei şi, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate?
- Iisus i-a răspuns că întâia este: “Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”.
- Şi: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta”. Aceasta este cea dintâi poruncă.
- Iar a doua e aceasta: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.
- Şi I-a zis cărturarul: Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El.
- Şi a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.
- Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe.
- Şi învăţând Iisus în templu, grăia zicând: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David?
- Însuşi David a zis întru Duhul Sfânt: “Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale”.
- Deci însuşi David Îl numeşte pe El Domn; de unde dar este fiul lui? Şi mulţimea cea multă Îl asculta cu bucurie.
- Şi le zicea în învăţătura Sa: Luaţi seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se plece lumea în pieţe,
- Şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe,
- Ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă.
- Şi şezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulţimea aruncă bani în cutie. Şi mulţi bogaţi aruncau mult.
- Şi venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant.
- Şi chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi.
- Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa.
Citește și: Evanghelia după Marcu – Capitolul 11