Această secțiune din Evanghelia după Luca conține două pilde distincte, fiecare cu mesajele și învățămintele sale specifice.
- Pilda iconomului necinstit: Această pildă vorbește despre un iconom care, aflat în fața pierderii slujbei sale, decide să-și câștige bunăvoința datornicilor stăpânului său prin reducerea datoriilor acestora. Această acțiune este surprinzător lăudată de stăpân pentru înțelepciunea practică, deși este moral discutabilă. Pilda subliniază ideea de a fi înțelept și prevăzător în privința viitorului, chiar și prin mijloace neortodoxe. Totodată, Iisus folosește această pildă pentru a ilustra importanța utilizării bogățiilor materiale pentru a câștiga prieteni spirituali, sugerând că bogățiile pământești ar trebui folosite pentru a ajuta și a câștiga favoruri în ceruri.
- Pilda bogatului și a lui Lazăr: Această pildă prezintă contrastul dintre un om bogat care trăiește în lux și Lazăr, un sărac plin de bube, care zace la poarta bogatului. După moartea ambilor, destinul lor este inversat: Lazăr este dus în sânul lui Avraam, în timp ce bogatul suferă în iad. Pilda accentuează ideea că bunurile materiale și confortul în această viață nu garantează fericirea sau salvarea în viața de apoi. De asemenea, subliniază importanța milosteniei și a compasiunii față de cei săraci și suferinzi. Dialogul dintre bogat și Avraam evidențiază ideea că semnele și minunile nu sunt întotdeauna suficiente pentru a convinge oamenii să se schimbe sau să creadă; este nevoie de o schimbare interioară și de ascultarea învățăturilor spirituale.
În ambele pilde, Iisus abordează teme profunde precum folosirea înțeleaptă a resurselor, importanța milosteniei și relația dintre bogăție, moralitate și destinul etern. Ele sunt menite să provoace ascultătorii să reflecteze asupra valorilor lor și asupra modului în care își trăiesc viețile în raport cu învățăturile spirituale.
Evanghelia după Luca – Capitolul 16
- Şi zicea şi către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile.
- Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom.
- Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
- Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie.
- Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti dator stăpânului meu?
- Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie degrabă cincizeci.
- După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.
- Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii.
- Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.
- Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept.
- Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea adevărată?
- Şi dacă în ceea ce este străin nu aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru?
- Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.
- Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc.
- Şi El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.
- Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea.
- Dar mai lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă.
- Oricine-şi lasă femeia sa şi ia pe alta săvârşeşte adulter; şi cel ce ia pe cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter.
- Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
- Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
- Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
- Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
- Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
- Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
- Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
- Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
- Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
- Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
- Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
- Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
- Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.
Citește și: Evanghelia după Luca – Capitolul 15