Evanghelia după Luca – Capitolul 15

Evanghelia după Luca – Capitolul 15

Această secțiune din Evanghelia după Luca prezintă o serie de pilde spuse de Iisus, fiecare având un mesaj profund despre iertare, milă și importanța fiecărei persoane în ochii lui Dumnezeu.

  1. Pilda oii pierdute: Această pildă subliniază valoarea fiecărui individ. Chiar dacă o singură oaie se rătăcește dintr-o turmă de o sută, păstorul o caută până o găsește. Acest lucru ilustrează grija și iubirea lui Dumnezeu pentru fiecare persoană, indiferent de greșelile sale. Bucuria găsirii oii pierdute simbolizează bucuria din ceruri pentru un păcătos care se pocăiește.
  2. Pilda drahmei pierdute: Similar cu pilda anterioară, aceasta accentuează importanța fiecărei persoane în Regatul lui Dumnezeu. Efortul femeii de a găsi moneda pierdută și bucuria ei la regăsirea acesteia reflectă bucuria lui Dumnezeu și a îngerilor pentru un singur păcătos care se întoarce.
  3. Pilda fiului risipitor: Aceasta este probabil una dintre cele mai cunoscute pilde și vorbește despre iertare și milă. Fiul mai mic, care își risipește moștenirea și apoi se întoarce acasă cu inima zdrobită, este primit cu brațele deschise de tatăl său. Aceasta ilustrează iubirea necondiționată și iertarea lui Dumnezeu. În contrast, reacția fiului mai mare, care este invidios și mânios, arată dificultatea unora de a accepta mila și iertarea.

În ansamblu, aceste pilde subliniază mesajul central al iubirii, iertării și milostivirii lui Dumnezeu. Ele sunt menite să încurajeze ascultătorii să privească dincolo de judecățile lor și să înțeleagă adâncimea iubirii lui Dumnezeu pentru toți oamenii, indiferent de greșelile lor. De asemenea, ele contestă atitudinile de auto-dreptate și lipsa de milă, reprezentate de farisei și cărturari, care îl criticau pe Iisus pentru asocierea Sa cu păcătoșii și vameșii.

Evanghelia după Luca – Capitolul 15

  1. Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte.
  2. Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.
  3. Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând:
  4. Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte?
  5. Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se;
  6. Şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.
  7. Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă.
  8. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte?
  9. Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem.
  10. Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.
  11. Şi a zis: Un om avea doi fii.
  12. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea.
  13. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări.
  14. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
  15. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii.
  16. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.
  17. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!
  18. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;
  19. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.
  20. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.
  21. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
  22. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;
  23. Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim;
  24. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească.
  25. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.
  26. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea.
  27. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos.
  28. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga.
  29. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.
  30. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat.
  31. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.
  32. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

Citește și: Evanghelia după Luca – Capitolul 14

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *