În acest pasaj din Evanghelia după Ioan, Iisus se confruntă cu mai multe provocări și dispute teologice în timp ce predă în templu. Unul dintre cele mai remarcabile momente este întâlnirea Sa cu femeia prinsă în adulter. Fariseii și cărturarii o aduc în fața lui Iisus, încercând să-L prindă în capcană cu o întrebare despre aplicarea Legii lui Moise, care cerea ca femeia să fie ucisă cu pietre. Răspunsul lui Iisus, “Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei”, subliniază mila și iertarea în locul judecății stricte, iar femeia este eliberată cu îndemnul de a nu mai păcătui.
Discuțiile dintre Iisus și farisei continuă cu Iisus proclamându-Se “Lumina lumii”, o afirmație care stârnește și mai multe dezbateri. Fariseii Îl contestă, susținând că mărturia Sa nu este validă deoarece vorbește despre Sine. Iisus răspunde că mărturia Sa este validă, deoarece vine nu numai de la Sine, ci și de la Tatăl Său, Dumnezeu.
Iisus continuă să vorbească despre originea Sa divină și despre relația Sa unică cu Tatăl, ceea ce duce la neînțelegeri și mai mari și la ostilitate din partea iudeilor. El critică incapacitatea lor de a înțelege mesajul Său și le spune că nu pot veni la El deoarece nu sunt de la Dumnezeu.
În acest context, Iisus face o serie de afirmații profunde despre identitatea Sa și despre relația dintre credință și libertate. El afirmă că adevărul pe care îl aduce va elibera oamenii, o idee care este contestată de iudei pe baza identității lor ca descendenți ai lui Avraam. Iisus explică că adevărata libertate nu este despre descendență fizică, ci despre eliberarea de păcat.
Discuția escaladează când Iisus le spune că adevăratul lor tată este diavolul, nu Dumnezeu, deoarece refuză adevărul și caută să-L ucidă. Această afirmație îi înfurie și mai mult pe iudei, care Îl acuză că are un demon.
Pasajul se încheie cu o declarație extraordinară a lui Iisus despre Sine Însuși: “Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam”. Această afirmație subliniază natura Sa eternă și divină, dar și mai mult îi înfurie pe iudei, care încearcă să-L ucidă cu pietre. Iisus, însă, scapă nevătămat.
În ansamblu, acest pasaj evidențiază contrastul dintre înțelepciunea și autoritatea lui Iisus și neînțelegerea și ostilitatea celor care refuză să-L accepte ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Este un exemplu puternic al modului în care Iisus a provocat normele religioase și sociale ale timpului Său, aducând un mesaj de iertare, adevăr și libertate spirituală.
Evanghelia după Ioan – Capitolul 8
- Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor.
- Dar dimineaţa iarăşi a venit în templu, şi tot poporul venea la El; şi El, şezând, îi învăţa.
- Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc,
- Au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter;
- Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?
- Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.
- Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.
- Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ.
- Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stând în mijloc.
- Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul?
- Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.
- Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
- De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată.
- A răspuns Iisus şi le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc.
- Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni.
- Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine.
- Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.
- Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi şi mărturiseşte despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis.
- Îi ziceau deci: Unde este Tatăl Tău? Răspuns-a Iisus: Nu mă ştiţi nici pe Mine nici pe Tatăl Meu; dacă M-aţi şti pe Mine, aţi şti şi pe Tatăl Meu.
- Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe când învăţa în templu; şi nimeni nu L-a prins, că încă nu venise ceasul Lui.
- Şi iarăşi le-a zis: Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.
- Deci ziceau iudeii: Nu cumva Îşi va ridica singur viaţa? Că zice: Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.
- Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.
- V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.
- Deci Îi ziceau ei: Cine eşti Tu? Şi a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la început.
- Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevărat este, şi cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume.
- Şi ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
- Deci le-a zis Iisus: Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc.
- Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui.
- Spunând El acestea, mulţi au crezut în El.
- Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei;
- Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
- Ei însă I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veţi fi liberi?
- Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.
- Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac.
- Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.
- Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că cuvântul Meu nu încape în voi.
- Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.
- Ei au răspuns şi I-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
- Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta.
- Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu.
- Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.
- De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu.
- Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
- Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi.
- Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi?
- Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.
- Au răspuns iudeii şi I-au zis: Oare, nu zicem noi bine că Tu eşti samarinean şi ai demon?
- A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu, şi voi nu Mă cinstiţi pe Mine.
- Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute şi să judece.
- Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.
- Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac.
- Nu cumva eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii. Cine te faci Tu a fi?
- Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru.
- Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dacă aş zice că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui.
- Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat.
- Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?
- Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.
- Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.
Citește și: Evanghelia după Ioan – Capitolul 7
