În acest pasaj din Evanghelia după Ioan, asistăm la unul dintre cele mai remarcabile miracole ale lui Iisus: vindecarea unui om bolnav de 38 de ani la scăldătoarea Vitezda din Ierusalim. Acest eveniment nu este doar o demonstrație a puterii divine a lui Iisus, ci și o ocazie pentru El de a preda lecții importante despre credință, lege și relația Sa cu Tatăl.
Miracolul în sine este simplu, dar profund. Iisus îl întreabă pe om dacă dorește să fie vindecat, iar răspunsul acestuia reflectă disperarea și lipsa de speranță: nu are pe nimeni să-l ajute să intre în apa scăldătorii, unde se credea că are loc vindecarea. Iisus îi poruncește să se ridice, să-și ia patul și să meargă și omul este vindecat instantaneu. Faptul că vindecarea are loc în ziua de sâmbătă stârnește controverse, deoarece legea iudaică interzicea orice formă de muncă în acea zi.
Reacția fariseilor la vindecarea în ziua de sâmbătă scoate în evidență conflictul dintre Iisus și înțelegerea strictă a legii de către liderii religioși iudei. Ei sunt mai preocupați de respectarea regulilor decât de mila și compasiunea arătate de Iisus. În răspunsul Său, Iisus subliniază că lucrarea Sa este o continuare a lucrării Tatălui și că El nu acționează independent, ci în perfectă armonie cu voința Tatălui.
Discuțiile ulterioare dintre Iisus și farisei dezvăluie mai multe aspecte teologice importante. Iisus vorbește despre relația Sa unică cu Tatăl, afirmând că toate acțiunile Sale sunt în conformitate cu voința Tatălui. El subliniază, de asemenea că, credința în El este esențială pentru viața veșnică și că respingerea Lui echivalează cu respingerea Tatălui.
În acest context, Iisus se referă și la mărturia lui Ioan Botezătorul despre El, precum și la mărturia Scripturilor. El critică liderii religioși pentru că nu recunosc mărturia Scripturilor, care vorbesc despre El și pentru că își caută slava unii de la alții, în loc să caute slava care vine de la Dumnezeu.
În concluzie, acest pasaj evidențiază autoritatea și divinitatea lui Iisus, importanța credinței în El pentru mântuire și contrastul dintre înțelegerea legalistă a religiei și mesajul de iubire și milă al lui Iisus. Vindecarea de la scăldătoarea Vitezda nu este doar un miracol fizic, ci și un simbol al puterii lui Iisus de a aduce vindecare spirituală și mântuire.
Evanghelia după Ioan – Capitolul 5
- După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim.
- Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare.
- În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.
- Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut.
- Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
- Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?
- Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.
- Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
- Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă.
- Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul.
- El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă.
- Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă?
- Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc.
- După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.
- Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.
- Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus şi căutau să-L omoare, că făcea aceasta sâmbăta.
- Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez.
- Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.
- A răspuns Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai.
- Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi.
- Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte.
- Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului.
- Ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis.
- Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.
- Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia.
- Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine;
- Şi I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului.
- Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
- Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.
- Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
- Dacă mărturisesc Eu despre mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
- Altul mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că adevărată este mărturia pe care o mărturiseşte despre Mine.
- Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit adevărul.
- Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci spun aceasta ca să vă mântuiţi.
- Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui.
- Iar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
- Şi Tatăl care M-a trimis, Acela a mărturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu l-aţi văzut vreodată, nici faţa Lui nu aţi văzut-o;
- Şi cuvântul Lui nu sălăşluieşte în voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe care l-a trimis Acela.
- Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine.
- Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!
- Slavă de la oameni nu primesc;
- Dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu.
- Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi.
- Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi?
- Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit.
- Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela.
- Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele?
Citește și: Evanghelia după Ioan – Capitolul 4
