Această secțiune din Evanghelia după Ioan prezintă o conversație profundă între Iisus și Nicodim, un fruntaș al iudeilor. Dialogul se concentrează pe conceptul renașterii spirituale și pe semnificația credinței în Iisus ca mijloc de mântuire.
Nicodim, venind la Iisus noaptea, recunoaște autoritatea spirituală a lui Iisus, dar pare să caute o înțelegere mai profundă a învățăturilor Sale. Iisus îi vorbește despre necesitatea de a se naște “din nou” sau “de sus”, subliniind că renașterea spirituală, nu doar nașterea fizică, este esențială pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu. Această idee este un punct de cotitură în învățăturile creștine, indicând că mântuirea și relația cu Dumnezeu necesită o transformare interioară profundă, simbolizată prin nașterea din apă și Duh.
Dialogul se extinde la o discuție despre natura spirituală a lui Iisus și despre misiunea Sa pe pământ. Iisus face referire la propria Sa origine divină și la rolul Său unic ca Mântuitor. El compară credința în El cu actul de a privi spre șarpele de aramă înălțat de Moise în pustiu, un act care aducea vindecare și mântuire.
În continuare, Iisus explică că misiunea Sa nu este de a condamna lumea, ci de a o salva. Versetul 3:16, unul dintre cele mai cunoscute și citate versete din Biblie, rezumă esența Evangheliei: Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume nu pentru a o judeca, ci pentru ca lumea să fie mântuită prin El. Acest mesaj subliniază dragostea lui Dumnezeu pentru umanitate și oferă o perspectivă asupra naturii judecății divine, care este bazată pe acceptarea sau respingerea lui Iisus Hristos.
În final, Iisus îl îndeamnă pe Nicodim să accepte aceste adevăruri, subliniind că respingerea lui Iisus și a învățăturilor Sale duce la condamnare. În contrast, credința în Iisus aduce viață veșnică, subliniind astfel importanța alegerii personale în relația cu Dumnezeu.
Această întâlnire dintre Iisus și Nicodim este un exemplu puternic al modului în care Iisus a comunicat adevăruri profunde, provocându-i pe ascultătorii Săi să privească dincolo de înțelegerea lor limitată și să accepte misterul și profunzimea planului divin de mântuire.
Evanghelia după Ioan – Capitolul 3
- Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor.
- Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
- Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
- Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
- Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
- Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.
- Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.
- Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul.
- A răspuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea?
- Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?
- Adevărat, adevărat zic ţie, că noi ceea ce ştim vorbim şi ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiţi.
- Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede cele cereşti?
- Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.
- Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului,
- Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
- Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
- Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.
- Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
- Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
- Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.
- Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.
- După acestea a venit Iisus şi ucenicii Lui în pământul Iudeii şi stătea acolo şi boteza.
- Şi boteza şi Ioan în Enom, aproape de Salim, că erau acolo ape multe şi veneau şi se botezau.
- Căci Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare.
- Şi s-a iscat o neînţelegere între ucenicii lui Ioan şi un iudeu, asupra curăţirii.
- Şi au venit la Ioan şi i-au zis: Rabi, Acela care era cu tine, dincolo de Iordan, şi despre Care tu ai mărturisit, iată El botează şi toţi se duc la El.
- Ioan a răspuns şi a zis: Nu poate un om să ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din cer.
- Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.
- Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă şi ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui. Deci această bucurie a mea s-a împlinit.
- Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.
- Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor.
- Şi ce a văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni.
- Cel ce a primit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat.
- Căci cel pe care l-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură.
- Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna Lui.
- Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
Citește și: Evanghelia după Ioan – Capitolul 2
