Aceste versete din Evanghelia după Ioan descriu evenimentele uluitoare ale dimineții Învierii lui Iisus și aparițiile Sale ulterioare ucenicilor. Această secțiune este fundamentală pentru credința creștină, deoarece confirmă Învierea lui Iisus și semnificația ei profundă.
Maria Magdalena este prima care ajunge la mormânt și descoperă că piatra a fost îndepărtată. Îngrijorată și confuză, ea alertează alți ucenici. Petru și “ucenicul pe care-l iubea Iisus” (probabil Ioan) alergă la mormânt, unde găsesc giulgiurile, dar nu și trupul lui Iisus. Această descoperire îi lasă nedumeriți și, într-un anumit sens, pregătește scena pentru revelația Învierii.
Maria Magdalena, rămânând la mormânt, este prima care Îl întâlnește pe Iisus înviat, deși inițial nu-L recunoaște. Momentul în care Iisus o numește pe nume este profund emoționant și simbolizează relația personală și intimă pe care Iisus o are cu fiecare dintre urmașii Săi. Instrucțiunile lui Iisus pentru Maria de a merge și a spune ucenicilor despre Învierea Sa subliniază rolul important al femeilor în răspândirea veștii bune.
Apariția lui Iisus în mijlocul ucenicilor, cu ușile încuiate, este un moment de triumf și de asigurare. Salutul Său, “Pace vouă”, aduce consolare și speranță. Prezentarea mâinilor și a coastei Sale rănite este o dovadă concretă a Învierii Sale și a identității Sale ca Iisus crucificat.
Episodul cu Toma, care nu crede până nu vede și atinge rănile lui Iisus, este o relatare importantă despre îndoială și credință. Când Toma Îl recunoaște în cele din urmă pe Iisus ca “Domnul meu și Dumnezeul meu”, aceasta reprezintă un punct culminant al credinței și recunoașterii divine a lui Iisus.
În concluzie, aceste versete nu numai că atestă Învierea lui Iisus, dar și subliniază importanța credinței bazate pe mărturie și experiență personală. Învierea lui Iisus este prezentată ca fundamentul speranței creștine și sursa vieții veșnice pentru toți cei care cred în El.
Evanghelia după Ioan – Capitolul 20
- Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt.
- Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus.
- Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt.
- Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt.
- Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.
- A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos,
- Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc.
- Atunci a intrat şi celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut.
- Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morţi.
- Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor.
- Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt.
- Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.
- Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.
- Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.
- Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica.
- Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule)
- Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.
- Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a zis ei.
- Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
- Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
- Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
- Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
- Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
- Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
- Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
- Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!
- Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.
- A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
- Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!
- Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
- Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.
Citește și: Evanghelia după Ioan – Capitolul 19
