Evanghelia după Ioan – Capitolul 19

Evanghelia după Ioan – Capitolul 19

Aceste versete descriu momentele cruciale și pline de emoție ale Pătimirii lui Iisus, de la biciuirea Sa de către Pilat până la îngroparea Sa în mormântul nou. Această secțiune a Evangheliei după Ioan prezintă o serie de evenimente care subliniază umilința, suferința și sacrificiul lui Iisus, precum și împlinirea profețiilor și a Scripturii.

Biciuirea și batjocorirea lui Iisus de către soldați sunt momente de profundă umilință și suferință. Cununa de spini, mantia purpurie și salutul batjocoritor “Bucură-te, regele iudeilor!” sunt gesturi care își bat joc de pretenția Sa la regalitate, în timp ce evidențiază ironia situației: Cel care este cu adevărat Rege este tratat ca un impostor.

Pilat, în ciuda convingerii sale că Iisus este nevinovat, cedează presiunii mulțimii și a liderilor religioși. Declarația sa “Iată Omul!” este un moment de recunoaștere a umanității lui Iisus, dar și a eșecului justiției umane. Pilat încearcă să-l elibereze pe Iisus, dar acuzația că Iisus se opune autorității romane îl determină să permită crucificarea.

Crucificarea lui Iisus este punctul culminant al suferinței și sacrificiului Său. Este un act de violență extremă, dar și momentul în care misiunea Sa de răscumpărare atinge apogeul. Titlul pus deasupra crucii Sale, “Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor”, este o declarație a identității Sale, dar și o ironie tragică în contextul respingerii Sale de către poporul iudeu.

În cele din urmă, îngroparea lui Iisus în mormântul nou marchează sfârșitul pământesc al vieții Sale, dar pregătește scena pentru evenimentul uluitor al Învierii Sale. Acest final subliniază împlinirea profețiilor și a Scripturii, consolidând semnificația profundă a morții și sacrificiului lui Iisus.

În ansamblu, aceste versete ne prezintă o imagine emoționantă a suferinței și jertfei lui Iisus, subliniind în același timp credința și speranța care decurg din sacrificiul Său pentru mântuirea umanității.

Evanghelia după Ioan – Capitolul 19

  1. Deci atunci Pilat a luat pe Iisus şi L-a biciuit.
  2. Şi ostaşii, împletind cunună din spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie.
  3. Şi veneau către El şi ziceau: Bucură-te, regele iudeilor! Şi-I dădeau palme.
  4. Şi Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis: Iată vi-L aduc pe El afară, ca să ştiţi că nu găsesc în El nici o vină.
  5. Deci a ieşit Iisus afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Şi le-a zis Pilat: Iată Omul!
  6. Când L-au văzut deci arhiereii şi slujitorii au strigat, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Zis-a lor Pilat: Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină.
  7. Iudeii i-au răspuns: Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu.
  8. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut.
  9. Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: De unde eşti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns.
  10. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc?
  11. Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. De aceea cel ce M-a predat ţie mai mare păcat are.
  12. Pentru aceasta, Pilat căuta să-L elibereze; iar iudeii strigau zicând: Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.
  13. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreieşte Gabbata.
  14. Şi era Vinerea Paştilor, cam la al şaselea ceas, şi a zis Pilat iudeilor: Iată Împăratul vostru.
  15. Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezarul.
  16. Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Şi ei au luat pe Iisus şi L-au dus ca să fie răstignit.
  17. Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care evreieşte se zice Golgota,
  18. Unde L-au răstignit, şi împreună cu El pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc pe Iisus.
  19. Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus deasupra Crucii. Şi era scris: Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor!
  20. Deci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Şi era scris: evreieşte, latineşte şi greceşte.
  21. Deci arhiereii iudeilor au zis lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor, ci că Acela a zis: Eu sunt Împăratul iudeilor.
  22. Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris.
  23. După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime.
  24. Deci au zis unii către alţii: Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: “Împărţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţii”. Aşadar ostaşii acestea au făcut.
  25. Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.
  26. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău!
  27. Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.
  28. După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete.
  29. Şi era acolo un vas plin cu oţet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oţet, l-au dus la gura Lui.
  30. Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul.
  31. Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice.
  32. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el.
  33. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele.
  34. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă.
  35. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.
  36. Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: “Nu I se va zdrobi nici un os”.
  37. Şi iarăşi altă Scriptură zice: “Vor privi la Acela pe care L-au împuns”.
  38. După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui.
  39. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe.
  40. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei.
  41. Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat.
  42. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape.

Citește și: Evanghelia după Ioan – Capitolul 18

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *