În aceste versete, Iisus se adresează Tatălui într-o rugăciune profundă și emoționantă, marcând un moment crucial înainte de Pătimirea Sa. Prin această rugăciune, Iisus nu doar că își exprimă propria relație intimă și unitatea cu Tatăl, dar se roagă și pentru ucenicii Săi, precum și pentru toți cei care vor crede în El. El cere Tatălui să-i protejeze de rău, să-i sfințească prin adevăr și să-i păstreze uniți în dragoste și comuniune, așa cum El este unul cu Tatăl.
Această rugăciune reflectă inima misiunii lui Iisus pe pământ – de a revela dragostea și adevărul lui Dumnezeu, de a aduce oamenii într-o relație personală cu Dumnezeu și de a-i uni într-o comunitate de credință. Iisus vorbește despre viața veșnică ca fiind cunoașterea lui Dumnezeu și a Sa, subliniind că relația personală cu Dumnezeu este esența vieții veșnice.
Prin rugăciunea Sa, Iisus arată că misiunea Sa nu se încheie cu El, ci continuă prin ucenici și prin toți cei care vor crede în mesajul lor. El își exprimă dorința ca acești credincioși să experimenteze aceeași unitate și dragoste pe care El o are cu Tatăl și să fie martori ai slavei Sale.
În esență, această rugăciune arată dragostea profundă a lui Iisus pentru umanitate și dorința Sa ca toți să cunoască adevărul și să trăiască într-o relație de dragoste și unitate cu Dumnezeu și unii cu alții.
Evanghelia după Ioan – Capitolul 17
- Acestea a vorbit Iisus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească.
- Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
- Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
- Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit.
- Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea.
- Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit.
- Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine;
- Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis.
- Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt.
- Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei.
- Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi.
- Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
- Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.
- Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
- Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean.
- Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
- Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.
- Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.
- Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.
- Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor,
- Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
- Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:
- Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
- Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii.
- Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
- Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.
Citește și: Evanghelia după Ioan – Capitolul 16
