În acest pasaj din Evanghelia după Ioan, Iisus folosește metafora păstorului și a oilor pentru a-și explica relația cu cei care Îl urmează. El începe prin a spune că adevăratul păstor intră în staulul oilor pe ușă, spre deosebire de tâlhari și hoți care intră pe altă cale. Acest lucru subliniază legitimitatea și autoritatea lui Iisus ca Mesia.
Iisus se identifică pe Sine ca fiind „ușa oilor”, sugerând că El este singura cale de acces la mântuire și la viața veșnică. El critică pe cei care au venit înaintea Lui, numindu-i „furi și tâlhari”, posibil referindu-se la liderii religioși falși sau la cei care au pretins că sunt Mesia.
Continuând, Iisus se descrie ca „păstorul cel bun” care își pune viața pentru oile sale, în contrast cu un păstor plătit care nu are grijă de oi și fuge la apariția pericolului. Aceasta este o aluzie la sacrificiul Său viitor pentru omenire. El menționează că are și alte oi care nu sunt din acest staul, sugerând că mesajul și mântuirea Sa sunt destinate nu doar iudeilor, ci întregii lumi.
Iisus afirmă că Tatăl Îl iubește pentru că este dispus să-și dea viața pentru oameni, subliniind că sacrificiul Său este un act voluntar și că are puterea de a-și lua viața înapoi, o referire la învierea Sa.
Aceste învățături provoacă dezbinare printre iudei. Unii îl consideră pe Iisus posedat sau nebun, în timp ce alții recunosc că învățăturile și minunile Sale nu sunt lucrurile pe care le-ar face un demonizat.
Într-o discuție ulterioară în templu, iudeii Îl confruntă pe Iisus, cerându-I să declare deschis dacă este Hristosul. Iisus le răspunde că lucrările pe care le face în numele Tatălui mărturisesc despre El, dar ei refuză să creadă. El explică că cei care sunt „oile Sale” Îl vor recunoaște și vor urma învățăturile Sale.
Când Iisus afirmă că El și Tatăl sunt una, iudeii sunt scandalizați și încearcă să-L ucidă cu pietre pentru blasfemie, deoarece, în opinia lor, Iisus, fiind om, Se face pe Sine egal cu Dumnezeu. Iisus le răspunde cu o referire la Psalmul 82, unde judecătorii sunt numiți „dumnezei” datorită autorității lor delegate de Dumnezeu, argumentând că, dacă Scriptura îi numește dumnezei pe aceia care au primit cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai mult El, care este sfințit și trimis de Dumnezeu, poate fi numit Fiul lui Dumnezeu.
Pasajul se încheie cu Iisus care scapă din mâinile lor și se retrage dincolo de Iordan, unde mulți vin la El și cred în El, recunoscând adevărul spuselor lui Ioan Botezătorul despre Iisus.
Evanghelia după Ioan – Capitolul 10
- Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar.
- Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor.
- Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară.
- Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui.
- Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui.
- Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui.
- A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor.
- Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.
- Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.
- Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă.
- Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.
- Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.
- Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi.
- Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.
- Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi.
- Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.
- Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau.
- Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.
- Iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea.
- Şi mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi?
- Alţii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor?
- Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului şi era iarnă.
- Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.
- Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă.
- Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine.
- Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele.
- Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine.
- Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.
- Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu.
- Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.
- Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui.
- Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele, aruncaţi cu pietre asupra Mea?
- I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă şi pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.
- Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că “Eu am zis: dumnezei sunteţi?”
- Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată –
- Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?
- Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine.
- Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.
- Căutau deci iarăşi să-L prindă şi Iisus a scăpat din mâna lor.
- Şi a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde Ioan boteza la început, şi a rămas acolo.
- Şi mulţi au venit la El şi ziceau: Ioan n-a făcut nici o minune, dar toate câte Ioan a zis despre Acesta erau adevărate.
- Şi mulţi au crezut în El acolo.
Citește și: Evanghelia după Ioan – Capitolul 9
