În acest pasaj din Prima Epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni, Pavel discută despre drepturile și libertățile apostolilor, dar și despre responsabilitățile lor, subliniind importanța sacrificiului personal pentru binele Evangheliei.
Pavel începe prin a-și afirma libertatea, amintindu-le corintenilor că el a văzut pe Iisus și că ei sunt lucrarea sa în Domnul, adică dovada vie a misiunii sale apostolice. Chiar dacă alții nu-l recunosc ca apostol, pentru corinteni, el este pecetea apostoliei, demonstrând că slujirea sa este autentică.
Pavel discută despre drepturile pe care el și ceilalți apostoli le au: dreptul de a mânca și a bea, dreptul de a avea o femeie soră (adică o soție credincioasă) și dreptul de a nu lucra pentru a-și câștiga existența. El aduce exemple din viața de zi cu zi, cum ar fi soldații care sunt plătiți, agricultorii care mănâncă din recolta lor și păstorii care consumă laptele turmei, pentru a sublinia că este firesc ca apostolii să fie susținuți material de comunitățile pe care le slujesc.
Pavel invocă Legea lui Moise pentru a-și susține argumentul, menționând versetul „Să nu legi gura boului care treieră”. El interpretează această lege ca fiind aplicabilă oamenilor, subliniind că cei care lucrează pentru Evanghelie au dreptul să trăiască din Evanghelie, la fel cum cei care slujesc altarului au parte din ceea ce este adus la altar.
Cu toate că Pavel are dreptul de a primi sprijin material, el a ales să nu se folosească de acest drept pentru a nu pune piedică Evangheliei lui Hristos. Pavel subliniază că vestirea Evangheliei este o datorie impusă asupra lui și nu un motiv de laudă personală. Deși este liber față de toți, el s-a făcut rob tuturor pentru a câștiga cât mai mulți pentru Hristos.
Epistole. Sfantul Pavel: 1 Corinteni
Pavel vorbește despre flexibilitatea sa în misiune, adaptându-se la diferite grupuri pentru a-i câștiga pentru Hristos: cu iudeii a fost ca un iudeu, cu cei fără lege ca unul fără lege (dar respectând Legea lui Hristos), și cu cei slabi s-a făcut slab. Această adaptabilitate are un singur scop: mântuirea cât mai multor oameni.
Pavel încheie acest pasaj cu o analogie sportivă, comparând viața creștină cu o cursă în care toți alergăm, dar doar unul primește premiul. El îndeamnă creștinii să alerge astfel încât să câștige premiul, înfrânându-se de la toate, deoarece cununa pe care o căutăm noi este nestricăcioasă, spre deosebire de cea a atleților lumești. Pavel își disciplinează trupul și îl supune robiei pentru a nu deveni netrebnic, propovăduind altora dar riscând să fie descalificat el însuși.
Acest pasaj din Epistola lui Pavel este o puternică lecție despre drepturi, libertăți și sacrificii în slujirea creștină. Pavel ne arată că, deși avem drepturi, uneori este necesar să renunțăm la ele pentru binele comunității și pentru avansarea Evangheliei. El subliniază importanța dedicării totale și a autodisciplinei în viața creștină, toate acestea făcute din dragoste pentru Dumnezeu și pentru mântuirea altora.
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 9
- Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu întru Domnul?
- Dacă altora nu le sunt apostol, vouă, negreşit, vă sunt. Căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.
- Apărarea mea către cei ce mă judecă aceasta este.
- N-avem, oare, dreptul, să mâncăm şi să bem?
- N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Chefa?
- Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra?
- Cine slujeşte vreodată, în oaste, cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din roada ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?
- Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, şi legea acestea?
- Căci în Legea lui Moise este scris: “Să nu legi gura boului care treieră”. Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu?
- Sau în adevăr pentru noi zice? Căci pentru noi s-a scris: “Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, şi cel ce treieră, cu nădejdea că va avea parte de roade”.
- Dacă noi am semănat la voi cele duhovniceşti, este, oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământeşti ale voastre?
- Dacă alţii se bucură de acest drept asupra voastră, oare, nu cu atât mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm, ca să nu punem piedică Evangheliei lui Hristos.
- Au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar?
- Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca să trăiască din Evanghelie.
- Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea şi nu am scris acestea, ca să se facă cu mine aşa. Căci mai bine este pentru mine să mor, decât să-mi zădărnicească cineva lauda.
- Căci dacă vestesc Evanghelia, nu-mi este laudă, pentru că stă asupra mea datoria. Căci, vai mie dacă nu voi binevesti!
- Căci dacă fac aceasta de bună voie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am numai o slujire încredinţată.
- Care este, deci, plata mea? Că, binevestind, pun fără plată Evanghelia lui Hristos înaintea oamenilor, fără să mă folosesc de dreptul meu din Evanghelie.
- Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobândesc pe cei mai mulţi;
- Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege;
- Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără lege, deşi nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce n-au Legea;
- Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii.
- Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaş la ea.
- Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion, toţi aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi.
- Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă.
- Eu, deci, aşa alerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer,
- Ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic.
Citește și: Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 8
