Acest pasaj din Prima Epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni abordează relațiile conjugale, celibatul și importanța vieții spirituale, oferind sfaturi și învățături pentru credincioși. Pavel încearcă să răspundă preocupărilor comunității din Corint cu privire la căsătorie și viața de celibat, subliniind echilibrul dintre nevoile trupești și angajamentele spirituale.
Pavel începe prin a sublinia că, deși este bine pentru om să nu se atingă de femeie, din cauza desfrânării, fiecare bărbat ar trebui să aibă soția sa și fiecare femeie bărbatul său. El accentuează importanța relației conjugale, subliniind că soțul și soția trebuie să-și îndeplinească datoriile unul față de celălalt și să nu se priveze unul de altul, decât cu bună învoială pentru o perioadă dedicată rugăciunii și postului. Aceasta este o recunoaștere a nevoilor umane și un sfat pentru a preveni ispitele.
Pavel, care trăiește el însuși în celibat, sugerează că ar fi bine ca toți oamenii să fie ca el, dar recunoaște că fiecare are propriul dar de la Dumnezeu. El consideră că este bine pentru necăsătoriți și văduve să rămână așa, dar dacă nu pot să se înfrâneze, este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorință. Prin aceasta, Pavel subliniază valoarea celibatului ca o cale de dedicare completă Domnului, dar nu impune aceasta ca o obligație.
Pavel le adresează celor căsătoriți îndemnuri clare: femeia să nu se despartă de bărbat și, dacă totuși se desparte, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul. De asemenea, bărbatul să nu-și lase femeia. Pentru cei care sunt căsătoriți cu parteneri necredincioși, Pavel sfătuiește ca, dacă partenerul necredincios dorește să rămână în căsătorie, să nu se despartă, deoarece partenerul necredincios este sfințit prin cel credincios.
Pavel subliniază că fiecare ar trebui să rămână în starea în care a fost chemat, fie că este vorba de căsătorie, celibat, tăiere împrejur sau netăiere împrejur. El accentuează că ceea ce contează este paza poruncilor lui Dumnezeu și nu starea exterioară. De asemenea, el îndeamnă credincioșii să nu se facă robi oamenilor, subliniind că au fost cumpărați cu un preț mare, adică jertfa lui Hristos.
În ce privește fecioria, Pavel nu dă o poruncă directă de la Domnul, ci își oferă sfatul personal, considerând că este bine pentru om să rămână necăsătorit datorită nevoilor vremurilor. El subliniază că cei necăsătoriți se pot dedica mai mult Domnului, în timp ce cei căsătoriți sunt preocupați de nevoile partenerilor lor.
Epistole. Sfantul Pavel: 1 Corinteni
În concluzie, Pavel oferă sfaturi valoroase și practice pentru viața de căsătorie și celibat, subliniind echilibrul între nevoile trupești și angajamentele spirituale. El îndeamnă la respect reciproc și dedicare în relațiile conjugale și încurajează celibatul ca o formă de dedicare completă Domnului. Pavel subliniază importanța libertății în Hristos și îndeamnă credincioșii să trăiască în conformitate cu chemarea lor divină, păzind poruncile lui Dumnezeu.
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 7
- Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
- Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.
- Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.
- Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
- Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.
- Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
- Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.
- Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.
- Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.
- Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!
- Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia.
- Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.
- Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
- Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.
- Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
- Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?
- Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile.
- A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur.
- Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.
- Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână.
- Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te!
- Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos.
- Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor.
- Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.
- Cât despre feciorie, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.
- Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru om să fie aşa.
- Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie.
- Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi.
- Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.
- Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
- Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.
- Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului.
- Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.
- Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului.
- Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire.
- Iar de socoteşte cineva că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea vârstei, şi că trebuie să facă aşa, facă ce voieşte. Nu păcătuieşte; căsătorească-se.
- Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va face.
- Aşa că, cel ce îşi mărită fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face.
- Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.
- Dar mai fericită este dacă rămâne aşa, după părerea mea. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.
Citește și: Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 6
