Această secțiune din epistola întâi către Corinteni evidențiază perspectivele lui Pavel despre serviciul apostolic, judecata divină și autoritatea spirituală, în contextul tensiunilor și problemelor din comunitatea corinteană.
Pavel începe prin a clarifica rolul slujitorilor lui Hristos, subliniind că ei trebuie să fie văzuți ca “iconomi ai tainelor lui Dumnezeu”, cu responsabilitatea principală de a fi credincioși. Prin aceasta, el stabilește așteptările față de slujitorii creștini – nu doar de a împărtăși învățătura, ci de a trăi în conformitate cu aceasta, gestionând cu credincioșie ceea ce le-a fost încredințat de Dumnezeu.
Epistole. Sfantul Pavel: 1 Corinteni
Pavel discută despre judecata și evaluarea propriului său minister, afirmând că nu se teme de judecata oamenilor și că nu se judecă nici pe sine însuși, ci se supune judecății lui Dumnezeu. El avertizează împotriva judecății premature, accentuând că adevărata evaluare a serviciului și a caracterului unei persoane va fi revelată la venirea Domnului.
Versetele 6-7 extind discuția despre cum corintenii trebuie să evite fălirea în liderii umani. Pavel folosește discuția despre el însuși și Apollo pentru a-i învăța pe corinteni să nu depășească ceea ce este scris și să nu se mândrească unul împotriva celuilalt. El le reamintește că tot ce au este primit, și deci nu există motiv de laudă personală.
Descriind condițiile dificile ale apostolilor comparativ cu confortul relativ al corintenilor, Pavel folosește ironia pentru a critica atitudinea de autosuficiență și complacere a corintenilor. El descrie apostolii ca fiind tratați ca ultimii oameni, “condamnați la moarte” și “făcuți priveliște lumii”, în contrast cu corintenii care par să trăiască în confort și onoare.
Pavel își exprimă preocuparea părintească pentru corinteni, subliniind că, deși pot avea mulți învățători, el este “părintele” lor spiritual, deoarece i-a adus la credință prin Evanghelie. El își afirmă intenția de a veni la ei nu doar pentru a evalua cuvintele celor mândri, ci și puterea lor spirituală, evidențiind diferența dintre vorbe goale și adevărata putere spirituală.
Secțiunea se încheie cu o întrebare retorică care pune în contrast abordarea autoritară cu una plină de dragoste și blândețe, indicând disponibilitatea lui Pavel de a-i corecta pe corinteni, dar într-un spirit de blândețe, dacă este posibil. Prin aceasta, Pavel nu doar că abordează problemele comportamentale și spirituale ale corintenilor, dar și modelează un stil de leadership care combină autoritatea cu compasiunea.
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 4
- Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.
- Iar, la iconomi, mai ales, se cere ca fiecare să fie aflat credincios.
- Dar mie prea puţin îmi este că sunt judecat de voi sau de vreo omenească judecată de toată ziua; fiindcă nici eu nu mă judec pe mine însumi.
- Căci nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu întru aceasta m-am îndreptat. Cel care mă judecă pe mine este Domnul.
- De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.
- Şi acestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine şi despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca să învăţaţi din pilda noastră, să nu treceţi peste ce e scris, ca să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt.
- Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?
- Iată, sunteţi sătui; iată, v-aţi îmbogăţit; fără de noi aţi domnit, şi, măcar nu aţi domnit, ca şi noi să domnim împreună cu voi.
- Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor.
- Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste!
- Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim,
- Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm.
- Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi.
- Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi.
- Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos.
- Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.
- Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, cum învăţ eu pretutindeni în toată Biserica.
- Şi unii, crezând că n-am să mai vin la voi, s-au semeţit.
- Dar eu voi veni la voi degrabă – dacă Domnul va voi – şi voi cunoaşte nu cuvântul celor ce s-au semeţit, ci puterea lor.
- Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere.
- Ce voiţi? Să vin la voi cu toiagul sau să vin cu dragoste şi cu duhul blândeţii?
Citește și: Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 3
