Această secțiune din prima epistolă a lui Pavel către Corinteni tratează tema maturității spirituale și unității în comunitatea creștină, adresând direct problemele de diviziune și înțelegerea greșită a rolurilor liderilor spirituali.
Pavel începe prin a identifica nivelul de maturitate spirituală a corintenilor, pe care îi descrie ca fiind încă „prunci în Hristos”. Această caracterizare subliniază nevoia lor de învățătură bazală și elementară, asemănătoare laptelui dat nou-născuților, în loc de „bucate” solide, pe care nu le pot digera din cauza stadiului lor spiritual incipient. Pavel evidențiază faptul că prezența pizmei, certelor și dezbinărilor arată că membrii comunității sunt încă „trupești” și că umblă „după firea omenească” și nu după învățăturile spirituale profunde ale lui Hristos.
Pavel abordează apoi problema idolatrizării diferitelor figuri de autoritate, cum ar fi el însuși și Apollo. El explică faptul că nici el, nici Apollo nu sunt decât slujitori prin care credincioșii au venit la credință; ei nu sunt sursa credinței sau obiectul ei. Pavel utilizează metafora agriculturii pentru a arăta că, deși el a „sădit” și Apollo a „udat”, creșterea vine numai de la Dumnezeu, subliniind că nici un slujitor nu este superior altuia și că toți sunt dependenți de Dumnezeu pentru orice creștere spirituală.
Epistole. Sfantul Pavel: 1 Corinteni
Pavel continuă cu o altă metaforă, cea a construcției, unde el se compară cu un „înțelept meșter” care a pus temelia, care este Iisus Hristos. El avertizează pe ceilalți zidari să fie atenți la calitatea materialelor pe care le folosesc pentru a construi peste această temelie, indicând faptul că orice construit pe temelia lui Hristos va fi testat prin foc la „ziua Domnului”. Aceasta arată că lucrările fiecăruia vor fi evaluate pentru autenticitatea și durabilitatea lor spirituală.
Subliniind sfințenia comunității creștine, Pavel afirmă că fiecare credincios, și implicit întreaga comunitate, este un „templu al lui Dumnezeu” în care Duhul Sfânt locuiește. Orice act de corupție sau distrugere a acestui templu va atrage judecata divină, evidențiind gravitatea păcatului de a aduce dezbinare sau corupție în comunitate.
În final, Pavel îndeamnă la o respingere a înțelepciunii lumii, care este considerată „nebunie” în ochii lui Dumnezeu. El citează scriptura pentru a arăta că planurile și gândurile lumii sunt fără valoare în comparație cu planurile divine. Acest lucru duce la concluzia că nimeni nu ar trebui să se mândrească cu liderii umani, deoarece toate lucrurile, inclusiv liderii, aparțin credincioșilor, și toți credincioșii aparțin lui Hristos, care la rândul Lui aparține lui Dumnezeu.
Prin aceste învățături, Pavel caută să corecteze înțelegerile greșite și să promoveze o viziune a comunității creștine centrată pe Hristos, unde Dumnezeu este sursa tuturor lucrurilor și unde maturitatea spirituală este esențială pentru supraviețuirea și prosperitatea comunității.
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 3
- Şi eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti, ca unor prunci în Hristos.
- Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu puteaţi mânca şi încă nici acum nu puteţi,
- Fiindcă sunteţi tot trupeşti. Câtă vreme este între voi pizmă şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi, oare, trupeşti şi nu după firea omenească umblaţi?
- Căci, când zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteţi oameni trupeşti?
- Dar ce este Apollo? Şi ce este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut voi şi după cum i-a dat Domnul fiecăruia.
- Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.
- Astfel nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească.
- Cel care sădeşte şi cel care udă sunt una şi fiecare îşi va lua plata după osteneala sa.
- Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
- După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte;
- Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos.
- Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie.
- Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua. Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia.
- Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată.
- Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc.
- Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
- De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.
- Nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept.
- Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru că scris este: “El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor”.
- Şi iarăşi: “Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor, că sunt deşarte”.
- Aşa că nimeni să nu se laude cu oameni. Căci toate sunt ale voastre:
- Fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele de faţă, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre.
- Iar voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu.
Citește și: Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 2
