Această secțiune a primei epistole către Corinteni reflectă abordarea lui Pavel față de propovăduire și fundamentul credinței creștine, punând în contrast înțelepciunea umană cu înțelepciunea divină revelată prin Duhul Sfânt. Pavel subliniază contrastul între mesajul Evangheliei și înțelepciunea lumii, accentuând că adevărata înțelepciune provine din revelația divină, nu din capacitatea umană de retorică sau raționament.
Pavel începe prin a recunoaște că nu a venit la Corinteni cu elocvență sau înțelepciune umană. El și-a concentrat mesajul exclusiv pe Iisus Hristos și pe crucificarea Lui, subliniind importanța acestui fundament al credinței creștine. Prin aceasta, Pavel îndeamnă la o credință bazată pe puterea și spiritul lui Dumnezeu, nu pe argumente persuasive umane.
Mesajul lui Pavel nu a fost susținut de retorică sofisticată, ci de “adeverirea Duhului și a puterii”. Acest lucru este crucial pentru ca, credința celor convertiți să stea în puterea lui Dumnezeu, nu în înțelepciunea omenească. Pavel distinge clar între înțelepciunea acestui veac și înțelepciunea divină, care a fost pregătită de Dumnezeu din veșnicie pentru cei care Îl iubesc.
Pavel vorbește despre o înțelepciune mistică, “înțelepciunea de taină a lui Dumnezeu”, care nu este accesibilă stăpânitorilor acestui veac. Dacă aceștia ar fi înțeles această înțelepciune, nu l-ar fi răstignit pe “Domnul slavei”. Prin aceasta, Pavel arată că planul lui Dumnezeu depășește înțelegerea și acceptarea umană, fiind destinat mântuirii celor care cred.
Dumnezeu a ales să reveleze aceste adevăruri profunde prin Duhul Său, care “toate le cercetează, chiar și adâncurile lui Dumnezeu”. Această revelație nu este ceva ce poate fi atins prin mijloace umane; este un dar divin care permite credincioșilor să înțeleagă lucrurile spirituale. Pavel afirmă că a primit și comunică aceste adevăruri nu prin cuvinte învățate din filosofia umană, ci prin cuvinte învățate de la Duhul Sfânt.
Epistole. Sfantul Pavel: 1 Corinteni
Ultima parte a pasajului face distincție între “omul firesc” și “omul duhovnicesc”. Omul firesc, care nu are Duhul Sfânt, percepe învățăturile spirituale ca fiind nebunești și nu le poate înțelege. Pe de altă parte, omul duhovnicesc poate evalua toate lucrurile, dar nu este supus judecății umane, deoarece gândește din perspectiva lui Hristos, având “gândul lui Hristos”.
Prin această expunere, Pavel nu doar că fundamentează doctrina creștină pe revelația divină, ci și stabilește o paradigmă pentru cum trebuie să fie primită și înțeleasă învățătura creștină, departe de retorica și filosofia lumii și ancorată ferm în revelația și puterea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 2
- Şi eu, fraţilor, când am venit la voi şi v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvântător sau ca înţelept.
- Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta răstignit.
- Şi eu întru slăbiciune şi cu frică şi cu cutremur mare am fost la voi.
- Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii,
- Pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.
- Şi înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori,
- Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră,
- Pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei;
- Ci precum este scris: “Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”.
- Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu.
- Căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu.
- Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu;
- Pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti.
- Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte.
- Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni;
- Căci “Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El?” Noi însă avem gândul lui Hristos.
Citește și: Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 1
