Capitolul 14 din Prima Epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni continuă cu instrucțiuni privind utilizarea darurilor spirituale în comunitatea creștină, punând un accent deosebit pe vorbirea în limbi și pe profeție. Pavel încurajează credincioșii să caute dragostea și să râvnească darurile spirituale, cu precădere darul profeției. Cel ce vorbește într-o limbă străină nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, pentru că nimeni nu-l înțelege, grăind taine în duh. Vorbirea în limbi zidește pe cel care o practică, în timp ce profeția zidește întreaga Biserică. Profeția este considerată superioară vorbirii în limbi, cu excepția cazului în care limba este tălmăcită pentru edificarea Bisericii.
Pavel subliniază importanța clarității în comunicare, afirmând că vorbirea în limbi fără tălmăcire nu aduce folos comunității. El folosește analogii cu instrumente muzicale și trâmbița pentru a demonstra necesitatea sunetelor distincte în comunicare. Limbile vorbite trebuie să aibă un înțeles clar pentru a evita confuzia și pentru a zidi comunitatea. Fără un înțeles clar, vorbitorul și ascultătorul vor fi ca niște străini unul pentru celălalt.
Pavel subliniază ordinea și rânduiala în Biserică. Cei care vorbesc în limbi ar trebui să se roage pentru darul de a tălmăci, iar rugăciunea și cântarea trebuie să implice atât duhul, cât și mintea, pentru a fi de folos întregii adunări. Rugăciunile și mulțumirile trebuie rostite în mod inteligibil pentru a permite celorlalți să răspundă cu „Amin” și să fie zidiți spiritual. Pavel recunoaște că el vorbește în limbi mai mult decât toți, dar preferă să spună câteva cuvinte inteligibile pentru a învăța pe alții, decât multe cuvinte într-o limbă neînțeleasă.
El menționează impactul vorbirii în limbi asupra vizitatorilor neștiutori sau necredincioși, care ar putea să-i considere pe vorbitori nebuni. În schimb, profeția poate convinge și judeca inimile acestora, conducându-i la mărturisirea că Dumnezeu este prezent în adunare. În adunările creștine, fiecare membru poate contribui cu diverse daruri (psalmi, învățături, descoperiri, limbi, tălmăciri) pentru edificarea comunității, iar ordinea trebuie să fie respectată. Vorbitorii în limbi să fie doar doi sau trei, pe rând, și să fie tălmăciți, iar profeții să vorbească doi sau trei, ceilalți judecând.
Epistole. Sfantul Pavel: 1 Corinteni
Duhurile profeților se supun profeților, subliniind că Dumnezeu este al păcii, nu al neorânduielii. Pavel dă instrucțiuni ca femeile să tacă în biserică, să se supună și să întrebe acasă pe bărbații lor dacă doresc să învețe ceva, considerând rușinos ca femeile să vorbească în biserică. În final, Pavel cere recunoașterea că ceea ce scrie sunt porunci ale Domnului și îndeamnă credincioșii să râvnească profeția și să nu oprească vorbirea în limbi, dar toate să se facă cu cuviință și după rânduială.
Acest capitol subliniază importanța ordinii și clarității în închinarea publică, punând accent pe profeție ca dar esențial pentru zidirea comunității și cerând o utilizare disciplinată a darurilor spirituale, inclusiv vorbirea în limbi.
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 14
- Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele duhovniceşti, dar mai ales ca să proorociţi.
- Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine.
- Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere.
- Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte, iar cel ce prooroceşte zideşte Biserica.
- Voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi; dar mai cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte e mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă tălmăceşte, ca Biserica să ia întărire.
- Iar acum, fraţilor, dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu v-aş vorbi – sau în descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau în învăţătură?
- Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaşte ce este din fluier, sau ce este din chitară?
- Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?
- Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt.
- Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înţelesul ei.
- Deci dacă nu voi şti înţelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte barbar pentru mine.
- Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori după cele duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea Bisericii.
- De aceea, cel ce grăieşte într-o limbă străină să se roage ca să şi tălmăcească.
- Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare.
- Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
- Fiindcă dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu “Amin” la mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce zici?
- Căci tu, într-adevăr, mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte.
- Mulţumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi;
- Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.
- Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi.
- În Lege este scris: “Voi grăi acestui popor în alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu vor asculta de Mine, zice Domnul”.
- Aşa că vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credincioşi ci pentru cei necredincioşi; iar proorocia nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred.
- Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra neştiutori sau necredincioşi, nu vor zice, oare, că sunteţi nebuni?
- Iar dacă toţi ar prooroci şi ar intra vreun necredincios sau vreun neştiutor, el este dovedit de toţi, el este judecat de toţi;
- Cele ascunse ale inimii lui se învederează, şi astfel, căzând cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, mărturisind că Dumnezeu este într-adevăr printre voi.
- Ce este deci, fraţilor? Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm, are învăţătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se facă.
- Dacă grăieşte cineva într-o limbă străină, să fie câte doi, sau cel mult trei şi pe rând să grăiască şi unul să tălmăcească.
- Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu.
- Iar proorocii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece.
- Iar dacă se va descoperi ceva altuia care şade, să tacă cei dintâi.
- Căci puteţi să proorociţi toţi câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să se mângâie.
- Şi duhurile proorocilor se supun proorocilor.
- Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii.
- Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea.
- Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică.
- Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi?
- Dacă i se pare cuiva că este prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă scriu sunt porunci ale Domnului.
- Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie.
- Aşa că, fraţii mei, râvniţi a prooroci şi nu opriţi să se grăiască în limbi.
- Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială.
Citește și: Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 13
