În acest pasaj din Prima Epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni, capitolul 12, Pavel discută despre diversitatea darurilor duhovnicești și importanța unității în Biserica lui Hristos.
Pavel începe prin a-și exprima dorința ca frații să nu fie în necunoștință cu privire la darurile duhovnicești. El amintește că, în vremea când erau păgâni, aceștia se lăsau duși la idolii cei muți, fără discernământ. Sub influența Duhului Sfânt, nimeni nu poate blestema pe Iisus și nimeni nu poate spune „Domn este Iisus” decât prin Duhul Sfânt.
Există o diversitate de daruri, slujiri și lucrări, dar toate provin de la același Duh, Domn și Dumnezeu, care lucrează toate în toți. Fiecare credincios primește manifestarea Duhului pentru folosul comun.
Pavel enumeră diferite daruri duhovnicești: cuvânt de înțelepciune, cuvântul cunoștinței, credința, darurile vindecărilor, faceri de minuni, profeția, deosebirea duhurilor, felurile de limbi și tălmăcirea limbilor. Toate aceste daruri sunt lucrate de același Duh, care le împarte fiecăruia după cum voiește.
Pavel compară comunitatea creștină cu un trup uman, explicând că, deși trupul are multe mădulare, toate formează un singur trup, la fel și Hristos. Toți credincioșii, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, au fost botezați într-un singur Duh pentru a forma un singur trup și toți au fost adăpați cu același Duh.
Epistole. Sfantul Pavel: 1 Corinteni
Fiecare mădular al trupului este esențial, indiferent de funcția sa aparentă. Chiar și mădularele care par mai slabe sau mai de necinste sunt indispensabile și sunt tratate cu mai multă grijă. Dumnezeu a întocmit trupul astfel încât să dea mai multă cinste celor cărora le lipsește, pentru a preveni dezbinările și pentru ca mădularele să se îngrijească unele de altele.
Când un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; când un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună. Credincioșii sunt trupul lui Hristos și fiecare este un mădular în parte, având roluri și daruri diferite.
Dumnezeu a pus în Biserică diverse roluri: apostoli, profeți, învățători, cei care au darul de a face minuni, darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile și felurile limbilor. Pavel subliniază că nu toți sunt apostoli, profeți, învățători sau lucrători de minuni, ci fiecare are un rol specific în funcție de darul primit.
Credincioșii sunt îndemnați să râvnească la darurile cele mai bune, dar Pavel le promite să le arate o cale care le întrece pe toate.
Acest pasaj subliniază importanța recunoașterii și valorizării diversității darurilor duhovnicești și a rolurilor în cadrul comunității creștine. Pavel folosește metafora trupului pentru a ilustra unitatea și interdependența fiecărui credincios, subliniind că toate darurile și rolurile sunt date pentru binele comun și pentru edificarea Bisericii.
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 12
- Iar cât priveşte darurile duhovniceşti nu vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă.
- Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, vă duceaţi la idolii cei muţi, ca şi cum eraţi mânaţi.
- De aceea, vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! – tot aşa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, – decât în Duhul Sfânt.
- Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.
- Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.
- Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.
- Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.
- Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei.
- Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh;
- Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.
- Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte.
- Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos.
- Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat.
- Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe.
- Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup?
- Şi urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, – pentru aceasta nu este ea din trup?
- Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?
- Dar acum Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit.
- Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
- Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup.
- Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi.
- Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.
- Şi pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă evlavie le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă.
- Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte,
- Ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.
- Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.
- Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.
- Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.
- Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?
- Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească?
- Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă arăt încă o cale care le întrece pe toate:
Citește și: Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 11