Epistola întâi către Corinteni, scrisă de Pavel, adresează numeroase probleme specifice comunității creștine din Corint, un oraș portuar cosmopolit și centru de comerț, cunoscut pentru diversitatea culturală și problemele morale. Pavel începe scrisoarea cu salutări tradiționale și mulțumiri, dar rapid trece la chestiuni mai serioase care necesită atenție.
Pavel își exprimă recunoștința pentru harul divin acordat corintenilor, care s-au îmbogățit în cunoaștere și spiritualitate prin Cristos. Această recunoștință stabilește baza pentru restul discuției, reamintind corintenilor darurile și chemarea lor în Hristos, în ciuda problemelor actuale.
O preocupare majoră exprimată de Pavel este dezbinarea din comunitate. El îi îndeamnă pe credincioși să fie uniți în cuget și în înțelegere, evitând rivalitățile și grupările care s-au format în jurul diferitelor figuri de autoritate spirituală, inclusiv el însuși, Apollo, Chefa sau chiar Hristos ca figuri separate. Prin întrebări retorice, Pavel subliniază absurditatea acestor diviziuni, insistând că singurul fundament legitim este Hristos.
Pavel discută despre esența mesajului său – crucea lui Hristos – pe care o consideră o „nebunie” pentru cei care sunt pierduți, dar „puterea lui Dumnezeu” pentru cei care sunt salvați. El critică înțelepciunea lumii și modurile ei de gândire care nu pot să îl recunoască pe Dumnezeu. Prin aceasta, Pavel distinge clar între înțelepciunea divină și cea umană, afirmând că adevărata înțelepciune vine de la Dumnezeu și este accesibilă prin credință, nu prin raționamente intelectuale sau semne cerute de iudei, nici prin filosofia căutată de greci.
Continuând tema contrastului între înțelepciunea divină și cea umană, Pavel explică că Dumnezeu a ales să folosească ceea ce lumea consideră nebunesc, slab sau neînsemnat pentru a-și realiza planurile. Aceasta demonstrează că puterea și înțelepciunea adevărată pot fi mascate în slăbiciune și nebunie, subminând aroganța umană și împiedicând pe oricine să se laude în fața lui Dumnezeu.
Pavel încheie capitolul cu un imn de laudă pentru Hristos, care a devenit înțelepciunea noastră de la Dumnezeu și totodată dreptatea, sfințirea și răscumpărarea noastră. Acesta este fundamentul pentru ca orice laudă sau mândrie să fie direcționată exclusiv spre Domnul, nu spre realizările umane.
Prin acest început de epistolă, Pavel nu doar că stabilește temele teologice pe care le va dezvolta în continuare, dar și creează un cadru în care problemele specifice comunității corintene pot fi abordate din perspectiva unei înțelegeri corecte a Evangheliei și a rolului credinței în viața creștină. Scrisoarea se dovedește a fi un apel la reflectare profundă și reevaluare spirituală, îndemnându-i pe corinteni să se alinieze mai strâns la învățăturile și exemplul lui Hristos.
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 1
- Pavel, chemat apostol al lui Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sostene,
- Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, celor sfinţiţi în Iisus Hristos, celor numiţi sfinţi, împreună cu toţi cei ce cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul, şi al lor şi al nostru:
- Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.
- Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu, dat vouă în Hristos Iisus.
- Căci întru El v-aţi îmbogăţit deplin întru toate, în tot cuvântul şi în toată cunoştinţa;
- Astfel mărturia lui Hristos s-a întărit în voi,
- Încât voi nu sunteţi lipsiţi de nici un dar, aşteptând arătarea Domnului nostru Iisus Hristos,
- Care vă va şi întări până la sfârşit, ca să fiţi nevinovaţi în ziua Domnului nostru Iisus Hristos.
- Credincios este Dumnezeu, prin Care aţi fost chemaţi la împărtăşirea cu Fiul Său Iisus Hristos, Domnul nostru.
- Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere.
- Căci, fraţii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe mi-a venit ştire că la voi sunt certuri;
- Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!
- Oare s-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în numele lui Pavel?
- Mulţumesc lui Dumnezeu că pe nici unul din voi n-am botezat, decât pe Crispus şi pe Gaius,
- Ca să nu zică cineva că aţi fost botezaţi în numele meu.
- Am botezat şi casa lui Ştefana; afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.
- Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.
- Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.
- Căci scris este: “Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o”.
- Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?
- Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.
- Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune,
- Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.
- Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
- Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor.
- Căci, priviţi chemarea voastră, fraţilor, că nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de bun neam;
- Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari;
- Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt,
- Ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
- Din El, dar, sunteţi voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare,
- Pentru ca, după cum este scris: “Cel ce se laudă în Domnul să se laude”.
Citește și: Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 4 (final)
