Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 1

Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 1

Aceste versete din Epistola către Tit, scrisă de Apostolul Pavel, stabilesc fundamentele pentru ordinea și structura bisericească în comunitatea creștină din Creta. Pavel îl instruiește pe Tit, pe care îl consideră un fiu spiritual, să organizeze biserica și să stabilească lideri – preoți sau episcopi – care să fie modele de virtute și integritate morală.

Pavel subliniază importanța ca acești lideri să fie fără de prihană, adică să aibă o viață exemplară, să fie devotați unei singure femei, să aibă copii credincioși și să nu fie acuzați de comportament imoral. Aceste calități sunt esențiale pentru a păstra autoritatea și credibilitatea lor în comunitate.

Tilcuirea Epistolelor catre Tesaloniceni, Timotei, Tit si Filimon

Apostolul oferă și o listă de trăsături pe care episcopii nu trebuie să le aibă: să nu fie îngâmfați, irascibili, dependenți de alcool, violenți sau lacomi. În schimb, trebuie să fie ospitalieri, iubitori de bine, raționali, drepți, sfinți și stăpâniți de sine. Aceste calități sunt necesare pentru a îndruma comunitatea în învățătura sănătoasă și pentru a contracara învățăturile false.

Pavel avertizează împotriva celor care răspândesc învățături false și care sunt motivați de câștig material, menționând că acești înșelători provin în special din rândul celor circumciși (evrei). El citează un proroc local care critică sever caracterul cretanilor, folosind această descriere pentru a sublinia necesitatea unei discipline stricte în comunitate.

În final, Pavel subliniază că toate lucrurile sunt curate pentru cei curați, dar pentru cei corupți și necredincioși, nimic nu este curat, deoarece mintea și conștiința lor sunt întinate. Această afirmație evidențiază importanța purității interioare și a integrității morale pentru adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. El încheie afirmând că, deși unii pretind că Îl cunosc pe Dumnezeu, faptele lor îi contrazic, demonstrând că sunt nevrednici de orice faptă bună.

Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 1

  1. Pavel, robul lui Dumnezeu şi apostol al lui Iisus Hristos, după credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi după cunoştinţa adevărului cel întocmai cu dreapta credinţă,
  2. – Întru nădejdea vieţii veşnice, pe care a făgăduit-o mai înainte de anii veacurilor Dumnezeu, Care nu minte,
  3. Şi Care, la timpul cuvenit, Şi-a făcut cunoscut cuvântul Său, prin propovăduirea încredinţată mie, după porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu –
  4. Lui Tit, adevăratul fiu după credinţa cea de obşte: Har, milă şi pace, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.
  5. Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit:
  6. De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători.
  7. Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât,
  8. Ci iubitor de străini, iubitor de bine, înţelept, drept, cuvios, cumpătat,
  9. Ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici.
  10. Pentru că mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea împrejur,
  11. Cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc case întregi, învăţând, pentru câştig urât, cele ce nu se cuvin.
  12. Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe.
  13. Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă,
  14. Şi să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr.
  15. Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul.
  16. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc, urâcioşi fiind, nesupuşi, şi la orice lucru bun, netrebnici.

Citește și: Cântarea Cântărilor – Capitolul 8 (final)

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *