Epistola către Romani, Capitolul 3 este un capitol fundamental în teologia creștină. Acesta prezintă aspecte esențiale precum necesitatea credinței pentru dobândirea mântuirii, universalitatea păcatului și faptul că toți oamenii, indiferent de etnie sau religie, au aceeași nevoie de mântuire.
Un aspect cheie este prezentat în versetele 9-18, care subliniază faptul că toți oameni, indiferent de identitatea lor, sunt sub păcat. Este o afirmație profundă și provoacă la umilință și auto-reflecție.
În versetele 21-26, ne este prezentată soluția pentru problema universală a păcatului: mântuirea prin credința în Iisus Hristos. Aceste versete ne arată că mântuirea nu se obține prin fapte, ci prin credință și prin harul lui Dumnezeu.
În cele din urmă, versetele 27-31 reiterează această idee, accentuând faptul că mântuirea nu poate fi obținută prin îndeplinirea legii, ci prin credința în Hristos.
Per ansamblu, acest capitol reprezintă inima Evangheliei și este esențial pentru înțelegerea conceptului de mântuire în creștinism. Este un îndemn pentru a ne pune încrederea nu în propriile fapte, ci în jertfa făcută de Iisus Hristos pe cruce pentru noi.
Epistola către Romani – Capitolul 3
- Care este deci întâietatea iudeului şi folosul tăierii împrejur?
- Este mare în toate privinţele. Întâi, pentru că lor li s-au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu.
- Căci ce este dacă unii n-au crezut? Oare necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu?
- Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădeşte în adevărul Său, pe când tot omul întru minciună, precum este scris: “Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu”.
- Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? – Ca om vorbesc.
- Nicidecum! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?
- Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos?
- Şi de ce n-am face cele rele, ca să vină cele bune, precum suntem huliţi şi precum spun unii că zicem noi? Osânda aceasta este dreaptă.
- Dar ce? Avem noi vreo precădere? Nicidecum. Căci am învinuit mai înainte şi pe iudei, şi pe elini, că toţi sunt sub păcat,
- După cum este scris: “Nu este drept nici unul;
- Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
- Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.
- Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor;
- Gura lor e plină de blestem şi amărăciune;
- Iuţi sunt picioarele lor să verse sânge;
- Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor;
- Şi calea păcii ei nu au cunoscut-o;
- Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor”.
- Dar ştim că cele câte zice Legea le spune celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisă şi ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu.
- Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoştinţa păcatului.
- Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de prooroci.
- Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire.
- Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu;
- Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus.
- Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute,
- Întru îngăduinţa lui Dumnezeu – ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuşi drept, şi îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Iisus.
- Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinţei.
- Căci socotim că prin credinţă se va îndrepta omul, fără faptele Legii.
- Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor.
- Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta din credinţă pe cei tăiaţi împrejur şi, prin credinţă, pe cei netăiaţi împrejur.
- Desfiinţăm deci noi Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.
Citește și: Epistola către Romani – Capitolul 2
