În acest fragment din Epistola lui Pavel către Romani, capitolul 14, apostolul Pavel abordează chestiuni legate de acceptarea diferențelor în cadrul comunității de credincioși și modul în care acestea trebuie abordate.
Pavel începe prin a ne îndemna să îl primim pe cel “slab în credință” fără a-i judeca gândurile. Prin aceasta, apostolul ne încurajează să arătăm compasiune și înțelegere pentru acei oameni care, deși participă la viața comunității creștine, pot avea încă înclinații sau convingeri personale, care îi fac să se simtă mai puțin siguri în credința lor.
Discuția despre mâncarea diferitelor tipuri de alimente este un exemplu concret al acestei situații. În timp ce unii creștini se simt liberi să mănânce orice, alții pot alege să se limiteze la o dietă vegetariană. Aceste diferențe nu ar trebui să fie motiv de dispreț sau judecată, ci ar trebui respectate ca parte a diversității în cadrul comunității.
Pavel subliniază ideea că fiecare persoană este responsabilă direct în fața lui Dumnezeu pentru propriile acțiuni și convingeri, nu în fața semenilor săi. Astfel, fiecare om ar trebui să fie conștient că acțiunile sale îl pot influența pe celălalt și, din respect și iubire față de acesta, să evite să-i dea prilej de “poticnire sau de sminteală”.
Apostolul explică, de asemenea, că nu anumite alimente sau băuturi sunt necurate în sine, ci atitudinea și percepția individului față de ele pot fi. În concluzie, Pavel recomandă a se pune accentul pe dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt, care sunt esențiale în Împărăția lui Dumnezeu, și nu pe aspecte exterioare, cum ar fi alimentația.
Fragmentul se încheie cu o îndemnare de a trăi în pace și de a se zidi unul pe altul, oferind un model de comportament creștin care ar trebui urmat: respectul reciproc, acceptarea diferențelor și iubirea față de semenii noștri. Totul, în conformitate cu principiile credinței, evitând orice acțiune care ar putea aduce prejudicii credinței altcuiva.
Epistola către Romani – Capitolul 14
- Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile.
- Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume.
- Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
- Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.
- Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
- Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.
- Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.
- Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.
- Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.
- Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu.
- Căci scris este: “Viu sunt Eu! – zice Domnul – Tot genunchiul să Mi se plece şi toată limba să dea slavă lui Dumnezeu”.
- Deci, dar, fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu.
- Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală.
- Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gândeşte că e ceva întinat; pentru acela întinat este.
- Dar dacă, pentru mâncare, fratele tău se mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos.
- Nu lăsaţi ca bunul vostru să fie defăimat.
- Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
- Iar cel ce slujeşte lui Hristos, în aceasta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
- Drept aceea să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul.
- Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar rău este pentru omul care mănâncă spre poticnire.
- Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte, se sminteşte sau slăbeşte (în credinţă).
- Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă!
- Iar cel ce se îndoieşte, dacă va mânca, se osândeşte, fiindcă n-a fost din credinţă. Şi tot ce nu este din credinţă este păcat.
Citește și: Epistola către Romani – Capitolul 13