Epistola către Romani – Capitolul 12

Epistola către Romani – Capitolul 12

Aceste versete scrise de Apostolul Pavel, oferă un profund înțeles spiritual și moral. Ele invită la o viață de sacrificiu, sfințenie și devotament în fața lui Dumnezeu, îndemnându-ne să ne oferim trupurile ca jertfă vie și sfântă. Aceasta este o chemare la o viață de pietate activă, care necesită nu numai credință, ci și acțiune în conformitate cu acea credință.

Versetele subliniază importanța transformării mentale și spirituale în viețile noastre. În loc să urmăm calea lumii, suntem îndemnați să ne schimbăm prin înnoirea minții. Acesta este un apel la o atitudine de evaluare constantă și de adaptare a gândirii și acțiunilor noastre la ceea ce este bine, plăcut și desăvârșit în ochii lui Dumnezeu.

Versetele continuă cu îndemnul că fiecare persoană trebuie să se perceapă într-o manieră umilă și să își recunoască rolul în corpul lui Hristos. Aceasta este o ilustrare frumoasă a bisericii ca un trup, unde toți membrii sunt interdependenți și au roluri diferite de jucat. Indiferent dacă este profet, învățător sau slujitor, fiecare rol este valoros și necesar.

Finalul verset prezintă un apel puternic la dragoste, răbdare, bunătate și armonie. Ne sunt date îndemnuri specifice despre cum să îi tratăm pe ceilalți, cum să ne comportăm în diverse situații și cum să ne gândim la noi înșine și la ceilalți.

În ansamblu, aceste versete reprezintă o rețetă pentru o viață de credință activă, îndemnându-ne să trăim în mod activ în conformitate cu principiile creștine. Ele ne încurajează să fim smeriți, să ne concentrăm pe binele altora și să trăim în pace și armonie cu toți cei din jurul nostru. Mai mult, ne reamintesc că, prin harul lui Dumnezeu, suntem echipați cu tot ceea ce avem nevoie pentru a face acest lucru.

 

Epistola către Romani – Capitolul 12

  1. Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească,
  2. Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit.
  3. Căci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecăruia din voi să nu cugete despre sine mai mult decât trebuie să cugete, ci să cugete fiecare spre a fi înţelept, precum Dumnezeu i-a împărţit măsura credinţei.
  4. Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare,
  5. Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora;
  6. Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinţei;
  7. Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură;
  8. Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună!
  9. Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine.
  10. În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate.
  11. La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi.
  12. Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi.
  13. Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând.
  14. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi.
  15. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.
  16. Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi de spre cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi.
  17. Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor.
  18. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii.
  19. Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: “A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul”.
  20. Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând acestea, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui.
  21. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele.

Citește și: Epistola către Romani – Capitolul 11

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *