Aceste versete din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Romani, Capitolul 11 explorează ideea complexă a relației dintre Dumnezeu și poporul Său ales, Israel.
În acest pasaj, Pavel discută despre credința și harul divin. El explică că Dumnezeu nu a abandonat pe poporul Său, chiar și atunci când poporul a căzut în necredință sau a respins învățăturile divine. Pasajul citează povestea profetului Ilie, care se simțea singur în credința sa, dar Dumnezeu îl asigură că a păstrat un rest de credincioși care nu s-au închinat la Baal.
Dumnezeu, după cum explică Pavel, alege să ofere harul Său nu pe baza faptelor noastre, ci ca un cadou de iubire și milă. Cei aleși de Dumnezeu dobândesc această favoare divină, în timp ce alții pot deveni împietriți sau orbi la adevărul spiritual.
Totuși, acesta nu este un proces ireversibil. Chiar și cei care s-au împotrivit sau au respins credința, pot fi readuși în harul lui Dumnezeu. Acest lucru este exemplificată prin metafora măslinului, în care cei care au fost tăiați (sau respinși) din măslinul sălbatic, pot fi altoiți într-un măslin bun (sau readuși în cadrul poporului ales).
Acest pasaj ne aduce aminte de mila și dragostea lui Dumnezeu pentru toți cei care aleg să creadă și să se angajeze într-o relație cu El. Prin urmare, în ciuda păcatelor și eșecurilor noastre, există întotdeauna speranța mântuirii și a întoarcerii către Dumnezeu.
De asemenea, aceste versete susțin că nu este voința lui Dumnezeu să excludă pe cineva, ci să ofere tuturor posibilitatea mântuirii, în pofida faptelor lor. Sfântul Pavel îi avertizează pe credincioși să nu fie mândri sau să se considere superiori altora, deoarece toți depind de harul lui Dumnezeu.
Acest pasaj ne oferă o viziune profundă asupra relației dintre Dumnezeu și oameni, precum și asupra modului în care Dumnezeu alege să Se manifeste prin har și milă. În centrul acestor versete este ideea că mântuirea este disponibilă pentru toți, indiferent de greșelile noastre trecute.
Epistola către Romani – Capitolul 10
- Întreb deci: Oare lepădat-a Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din urmaşii lui Avraam, din seminţia lui Veniamin.
- Nu a lepădat Dumnezeu pe poporul Său, pe care mai înainte l-a cunoscut. Nu ştiţi, oare, ce zice Scriptura despre Ilie? Cum se roagă el împotriva lui Israel, zicând:
- “Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, jertfelnicele Tale le-au surpat şi eu am rămas singur şi ei caută să-mi ia sufletul!”.
- Dar ce-i spune dumnezeiescul răspuns? “Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal”.
- Deci tot aşa şi în vremea de acum este o rămăşiţă aleasă prin har.
- Iar dacă este prin har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai este har. Iar dacă este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este faptă.
- Ce este deci? Nu tot Israelul a dobândit ceea ce căuta; ci cei aleşi au dobândit, iar ceilalţi s-au împietrit,
- Precum este scris: “Dumnezeu le-a dat duh de amorţire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă până în ziua de azi”.
- Iar David zice: “Facă-se masa lor cursă şi laţ şi sminteală şi răsplătire lor!
- Întunce-se ochii lor ca să nu vadă şi spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna!”
- Deci, întreb: S-a poticnit, oare, ca să cadă? Nicidecum! Şi prin căderea lor, neamurilor le-a venit mântuirea, ca Israel să-şi întărâte râvna faţă de ele.
- Dar dacă greşeala lor a fost bogăţie lumii şi micşorarea lor bogăţie neamurilor, cu cât mai mult întreg numărul lor!
- Căci v-o spun vouă, neamurilor: Întru cât sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slăvesc slujirea mea,
- Doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei.
- Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, dacă nu o înviere din morţi?
- Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt.
- Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi părtaş te-ai făcut rădăcinii şi grăsimii măslinului,
- Nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine.
- Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu.
- Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te;
- Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa.
- Vezi deci bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: Asprimea Lui către cei ce au căzut în bunătatea Lui către tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel şi tu vei fi tăiat.
- Dar şi aceia, de nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi; căci puternic este Dumnezeu să-i altoiască iarăşi.
- Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic şi împotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu atât mai vârtos aceştia, care sunt după fire, vor fi altoiţi în însuşi măslinul lor.
- Pentru că nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi taina aceasta, ca să nu vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi; că împietrirea s-a făcut lui Israel în parte, până ce va intra tot numărul neamurilor.
- Şi astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: “Din Sion va veni Izbăvitorul şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov;
- Şi acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatele lor”.
- Cât priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră, dar cu privire la alegere ei sunt iubiţi, din cauza părinţilor.
- Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi.
- După cum voi, cândva, n-aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi fost miluiţi prin neascultarea acestora,
- Tot aşa şi aceştia n-au ascultat acum, ca, prin mila către voi, să fie miluiţi şi ei acum.
- Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască.
- O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui!
- Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?
- Sau cine mai înainte I-a dat Lui şi va lua înapoi de la El?
- Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin!
Citește și: Epistola către Romani – Capitolul 10
