Epistola către Romani este o scrisoare adresată comunității creștine din Roma, de către apostolul Pavel, în care acesta explică învățăturile și teologia creștină. Capitolul 1 este unul dintre cele mai profunde și importante capitole ale acestei epistole și prezintă în mod clar păcatele și judecata lui Dumnezeu asupra oamenilor care se abat de la calea credinței în Hristos.
În acest capitol, Pavel se descrie pe sine ca un rob al lui Iisus Hristos, chemat să propovăduiască Evanghelia lui Dumnezeu. El subliniază faptul că, această Evanghelie a fost profețită înainte prin Sfintele Scripturi și că Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, a fost rânduit pentru puterea Duhului sfințeniei, prin învierea Lui din morți.
Pavel își afirmă apostolia și misiunea sa de a aduce această Evanghelie la ascultarea credinței, tuturor neamurilor, inclusiv romanilor. El își exprimă mulțumirea față de credința acestora, care este vestită în toată lumea și se roagă ca Dumnezeu să le acorde har și pace.
Apostolul Pavel își exprimă dorința de a-i vizita pe creștinii din Roma și de a-i împărtăși cu un dar duhovnicesc, spre întărirea lor. El subliniază importanța credinței în Hristos, ca mijloc de mântuire și dreptatea lui Dumnezeu care se descoperă din credință spre credință.
Pavel continuă să explice că oamenii care se abat de la credință sunt supuși mâniei lui Dumnezeu și judecății Sale. El arată cum oamenii au schimbat slava lui Dumnezeu cu asemănarea chipului omului și s-au închinat și slujit făpturii, în locul Făcătorului. Acest lucru a dus la coruperea trupurilor lor și la păcate de ocară.
În final, apostolul Pavel face o descriere a caracteristicilor celor care se abat de la credință și se învârtesc în păcate. Aceștia sunt plini de nedreptate, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate, de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărători, semeți, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, nesupuși părinților.
Epistola către Romani – Capitolul 1
- Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu,
- Pe care a făgăduit-o mai înainte, prin proorocii Săi, în Sfintele Scripturi,
- Despre Fiul Său, Cel născut din sămânţa lui David, după trup,
- Care a fost rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, prin învierea Lui din morţi, Iisus Hristos, Domnul nostru,
- Prin Care am primit har şi apostolie, ca să aduc, în numele Său, la ascultarea credinţei, toate neamurile,
- Întru care sunteţi şi voi chemaţi ai lui Iisus Hristos:
- Tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi de Dumnezeu, chemaţi şi sfinţi: har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!
- Mulţumesc, întâi Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi toţi, fiindcă credinţa voastră se vesteşte în toată lumea.
- Căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia Îi slujesc cu duhul meu, întru Evanghelia Fiului Său, că neîncetat fac pomenire despre voi,
- Cerând totdeauna în rugăciunile mele ca să am cumva, prin voinţa Lui, vreodată, bun prilej ca să vin la voi.
- Pentru că doresc mult să vă văd ca să vă împărtăşesc vreun dar duhovnicesc, spre întărirea voastră.
- Şi aceasta ca să mă mângâi împreună cu voi prin credinţa noastră laolaltă, a voastră şi a mea.
- Fraţilor, nu vreau ca voi să nu ştiţi că, de multe ori, mi-am pus în gând să vin la voi, dar am fost până acum împiedicat, ca să am şi între voi vreo roadă, ca şi la celelalte neamuri.
- Dator sunt şi elinilor şi barbarilor şi învăţaţilor şi neînvăţaţilor;
- Astfel, cât despre mine, sunt bucuros să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma.
- Căci nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede, iudeului întâi, şi elinului.
- Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credinţă spre credinţă, precum este scris: “Iar dreptul din credinţă va fi viu”.
- Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.
- Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor.
- Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare,
- Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat.
- Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni.
- Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor.
- De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei,
- Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!
- Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii;
- Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.
- Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.
- Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori,
- Grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor,
- Neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă;
- Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac.
Citește și: Faptele Apostolilor – Capitolul 1
Biblia
