Acest pasaj din Epistola către Galateni, Capitolul 4, aduce în discuție ideea transformării și eliberării prin credință în Hristos. Apostolul Pavel se adresează galatenilor și îi mustră pentru că se întorc la practicile legii și la înțelesurile slabe ale lumii, deși au cunoscut adevărul și au fost răscumpărați prin credință, în Fiul lui Dumnezeu.
Pavel folosește o analogie puternică pentru a-și ilustra punctul de vedere. El compară situația lor cu cea a unui moștenitor minor, care, în ciuda faptului că este stăpân peste toate, este supus tutorelui și administratorilor, până la vremea rânduită de tatăl său. Astfel, galatenii erau în robie sub Lege și sub înțelesurile slabe ale lumii, până când Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, pentru a-i răscumpăra pe cei care erau sub Lege și pentru a-i aduce într-o relație de filiație spirituală.
Citește și: Epistola către Galateni – Capitolul 3
Prin credința în Hristos, galatenii și toți credincioșii, devin fii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai promisiunilor Sale. Dumnezeu Ȋl trimite pe Duhul Său în inimile lor, confirmându-le identitatea și filiația lor spirituală. Ei nu mai sunt robi, ci fii și moștenitori ai lui Dumnezeu, având acces la o relație personală cu El.
Cu toate acestea, Pavel exprimă o îngrijorare profundă față de galateni. El se teme că muncă depusă pentru ei ar putea fi în zadar, deoarece se întorc la practicile și înțelesurile slabe ale lumii de dinainte de credință. Pavel le amintește că au cunoscut pe Dumnezeu și au fost cunoscuți de El, așa că ar trebui să se mențină în adevărul credinței și să nu se întoarcă la obiceiurile vechi.
În final, Pavel subliniază importanța rămânerii în credință și în libertatea pe care o au în Hristos. El le reamintește galatenilor că ei nu sunt copii ai roabei, ci copii ai celei libere, iar această libertate trebuie păstrată și valorificată. Apostolul își exprimă dorința de a vedea lucrarea lui Hristos complet manifestată în viața lor, astfel încât să fie eliberați și transformați în deplinătatea filiației divine.
Epistola către Galateni – Capitolul 4
- Zic însă: Câtă vreme moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de rob, deşi este stăpân peste toate;
- Ci este sub epitropi şi iconomi, până la vremea rânduită de tatăl său.
- Tot aşa şi noi, când eram copii, eram robi înţelesurilor celor slabe ale lumii;
- Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,
- Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.
- Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte!
- Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.
- Dar atunci necunoscând pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce din fire nu sunt dumnezei;
- Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la înţelesurile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi voiţi să le slujiţi ca înainte?
- Ţineţi zile şi luni şi timpuri şi ani?
- Mă tem de voi, să nu mă fi ostenit la voi, în zadar.
- Fiţi, vă rog, fraţilor, precum sunt eu, că şi eu am fost precum sunteţi voi. Nu mi-aţi făcut nici un rău;
- Dar ştiţi că din cauza unei slăbiciuni a trupului, am binevestit vouă mai întâi,
- Şi voi nu aţi dispreţuit încercarea mea, ce era în trupul meu, nici nu v-aţi scârbit, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
- Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos ochii voştri şi mi i-aţi fi dat mie.
- Am ajuns deci vrăjmaşul vostru spunându-vă adevărul?
- Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă (de mine), ca să-i iubiţi pe ei.
- Dar e bine să râvniţi totdeauna binele, şi nu numai atunci când eu sunt de faţă la voi.
- O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!
- Aş vrea acum să mă găsesc la voi şi glasul să mi-l schimb, căci nu ştiu ce să cred despre voi!
- Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu auziţi Legea?
- Căci scris este că Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabă şi altul din femeia liberă.
- Dar cel din roabă s-a născut după trup, iar cel din cea liberă s-a născut după făgăduinţă.
- Unele ca acestea au altă însemnare, căci acestea (femei) sunt două testamente: Unul de la Muntele Sinai, în Arabia, şi răspunde Ierusalimului de acum, care zace în robie cu copiii lui;
- Iar cea liberă este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastră.
- Căci scris este: “Veseleşte-te, tu, cea stearpă, care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu care nu ai durerile naşterii, căci mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât ai celei care are bărbat”.
- Iar noi, fraţilor, suntem după Isaac, fii ai făgăduinţei.
- Ci precum atunci cel ce se născuse după trup prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot aşa şi acum.
- Dar ce zice Scriptura? “Izgoneşte pe roabă şi fiul ei, căci nu va moşteni fiul roabei, împreună cu fiul celei libere”.
- Deci, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere.