În acest pasaj, apostolul Pavel se adresează galatenilor cu un ton de reproș și mirare. El îi întreabă retoric cine i-a amăgit să nu mai creadă în adevărul Evangheliei, amintindu-le de imaginea lui Iisus Hristos răstignit, care le-a fost prezentată în trecut. Pavel își exprimă dorința de a înțelege de la ei dacă au primit Duhul Sfânt prin îndeplinirea Legii sau prin credința ascultătoare.
El subliniază că este incredibil cum, după ce au început în Duhul Sfânt, acum ar vrea să se bazeze pe faptele trupești. Pavel aduce în discuție și suferințele prin care au trecut din cauza credinței lor și se întreabă dacă au fost zadarnice. El subliniază că Duhul Sfânt și minunile care se întâmplă în mijlocul lor, nu sunt rezultatul îndeplinirii Legii, ci al credinței lor.
Pavel aduce exemplul lui Avraam, care a fost socotit drept datorită credinței sale în Dumnezeu, nu datorită îndeplinirii Legii. El subliniază că, cei care cred în Hristos sunt fii ai lui Avraam și că Scriptura a prezis că, toate neamurile vor fi binecuvântate în el. Pavel argumentează că Legea nu anulează făgăduința făcută lui Avraam, ci a fost adăugată pentru călcările de lege, până la venirea lui Hristos. El afirmă că făgăduința lui Dumnezeu este prin credință în Iisus Hristos, pentru cei care cred. Pavel explică că Legea a fost o călăuză care ne-a îndreptat spre Hristos, dar odată cu venirea credinței, nu mai suntem sub această călăuză.
Citește și: Epistola către Galateni – Capitolul 2
El subliniază că toți cei botezați în Hristos, sunt îmbrăcați în Hristos și că nu mai există diferențe între iudei și elini, sclavi și liberi, bărbați și femei, deoarece toți sunt una în Hristos Iisus. Pavel încheie afirmând că, dacă suntem ai lui Hristos, suntem moștenitorii lui Avraam, conform făgăduinței divine.
Acest pasaj din Epistola către Galateni evidențiază importanța credinței în Hristos și contrastul dintre îndeplinirea Legii și harul divin oferit prin credință. Pavel argumentează că nu este prin faptele Legii că omul este socotit drept înaintea lui Dumnezeu, ci prin credință în jertfa lui Hristos.
El subliniază egalitate și unitatea în Hristos pentru toți cei care cred, indiferent de origine, statut social sau gen. Pavel aduce argumente din Scriptură și folosește exemplul lui Avraam pentru a demonstra că dreptatea vine prin credință și că făgăduințele divine se împlinesc în Hristos. El subliniază că, Legea a avut un rol temporar în istoria mântuirii, fiind adăugată datorită călcărilor de lege și având scopul de a conduce oamenii spre credință. În final, Pavel subliniază că credința în Hristos aduce o nouă identitate și o moștenire spirituală, făcându-i pe toți cei credincioși urmașii lui Avraam conform făgăduinței lui Dumnezeu.
Acest pasaj din Epistola către Galateni ne oferă o perspectivă profundă asupra importanței credinței și a harului divin, în contextul relației noastre cu Legea. Pavel subliniază că nu putem obține mântuirea și dreptatea prin îndeplinirea Legii, ci prin credință în jertfa și învierea lui Hristos. De asemenea, el ne amintește că, credința în Hristos, aduce libertate și unitate în comunitatea credincioșilor, depășind orice distincție sau separare. Este un îndemn puternic de a ne pune încrederea în harul lui Dumnezeu și de a trăi în consacrare și unitate în Hristos.
Epistola către Galateni – Capitolul 3
- O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi, să nu vă încredeţi adevărului, – pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit?
- Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: Din faptele Legii primit-aţi voi Duhul, sau din ascultarea credinţei?
- Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, sfârşiţi acum în trup?
- Aţi pătimit atâtea în zadar? – dacă a fost în zadar, cu adevărat.
- Deci Cel care vă dă vouă Duhul şi săvârşeşte minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credinţei?
- Precum şi Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate.
- Să ştiţi, deci, că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt fii ai lui Avraam.
- Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu îndreptează neamurile din credinţă, dinainte a binevestit lui Avraam: “Că se vor binecuvânta în tine toate neamurile”.
- Deci cei ce sunt din credinţă se binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam.
- Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: “Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă”.
- Iar acum că, prin Lege, nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lămurit, deoarece “dreptul din credinţă va fi viu”.
- Legea însă nu este din credinţă, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
- Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: “Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn”.
- Ca, prin Hristos Iisus, să vină la neamuri binecuvântarea lui Avraam, ca să primim, prin credinţă, făgăduinţa Duhului.
- Fraţilor, ca un om grăiesc; că şi testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică, sau îi mai adaugă ceva.
- Făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi urmaşului său. Nu zice: “şi urmaşilor”, – ca de mai mulţi, – ci ca de unul singur: “şi Urmaşului tău”, Care este Hristos.
- Aceasta zic dar: Un testament întărit dinainte de Dumnezeu în Hristos nu desfiinţează Legea, care a venit după patru sute treizeci de ani, ca să desfiinţeze făgăduinţa.
- Căci dacă moştenirea este din Lege, nu mai este din făgăduinţă, dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moştenirea prin făgăduinţă.
- Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.
- Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul.
- Este deci Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat Lege, care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege.
- Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea din credinţa în Iisus Hristos celor ce cred.
- Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere.
- Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă.
- Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.
- Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus.
- Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.
- Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.
- Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.
Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament. Traducere literală
