Epistola către Filipeni – Capitolul 3

În ansamblu, acest pasaj subliniază importanța concentrării pe relația cu Hristos, depășirea valorilor lumești și a practicilor exterioare și anticiparea speranței noastre finale în Hristos.

Semnificație

Pavel începe prin a-i îndemna pe filipeni să se bucure în Domnul. Îi avertizează să se păzească de cei care fac rău și de “tăierea împrejur”, probabil o referire la cei care încercau să impună vechile practici iudaice, precum circumcizia, ca o condiție necesară pentru mântuire.

În versetele 3-6, Pavel subliniază diferența dintre a se baza pe riturile exterioare (precum circumcizia) și a avea o relație autentică cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt. El arată că, deși îndeplinește toate criteriile exterioare ale pietății iudaice (fiind un fariseu zelos și un evreu pur sânge), acestea nu sunt esențiale pentru relația sa cu Hristos.

Versetele 7-9 exprimă convingerea lui Pavel că, toate realizările sale anterioare sunt lipsite de valoare, în comparație cu cunoașterea lui Hristos. Acesta este un principiu central al învățăturii creștine: nu suntem mântuiți prin faptele noastre, ci prin credința în Hristos.

Citește și: Epistola către Filipeni – Capitolul 2

În versetele 10-11, Pavel exprimă dorința sa de a cunoaște pe Hristos într-un mod profund și personal, care include participarea la suferințele și moartea Sa, cu speranța de a ajunge la învierea cea din morți.

Versetele 12-14 dezvăluie că, Pavel nu se consideră “desăvârșit”, dar continuă să urmărească obiectivul propus, uitând ce este în urma lui și tinzând către ce este înainte.

În versetele 15-17, Pavel îi îndeamnă pe filipeni să gândească și să acționeze la fel, urmându-i exemplul.

Versetele 18-19 conțin un avertisment sever împotriva celor care “se poartă ca dușmani ai crucii lui Hristos”. Acesta poate fi o referire la cei care se concentrează pe plăcerile lumii, în loc să urmeze învățăturile lui Hristos.

Versetele 20-21 ne reamintesc că, cetatea noastră adevărată este în ceruri și că așteptăm venirea Domnului Iisus Hristos, care va transforma trupurile noastre muritoare în trupuri glorificate.

Epistola către Filipeni – Capitolul 3

1. Mai departe, fraţii mei, bucuraţi-vă întru Domnul. Ca să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi este anevoie, iar vouă vă este de folos.
2. Păziţi-vă de câini! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi! Păziţi-vă de tăierea împrejur.
3. Pentru că noi suntem tăierea împrejur, noi cei ce slujim în Duhul lui Dumnezeu, şi ne lăudăm întru Hristos Iisus şi nu ne bizuim pe trup,
4. Deşi eu aş putea să mă bizui şi pe trup. Dacă vreun altul socoteşte că se poate bizui pe trup, eu cu atât mai mult!
5. La opt zile, am fost tăiat împrejur; sunt din neamul lui Israel, din seminţia lui Veniamin, evreu din evrei, după lege fariseu;
6. În ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; în ce priveşte dreptatea cea din Lege, fără de prihană.
7. Dar cele ce îmi erau mie câştig, acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă.
8. Ba mai mult: eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc,
9. Şi să mă aflu întru El, nu având dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinţa în Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credinţei,
10. Ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui,
11. Ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi.
12. Nu (zic) că am şi dobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârşit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât şi eu am fost prins de Hristos Iisus.
13. Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit,
14. Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus.
15. Aşadar, câţi suntem desăvârşiţi aceasta să gândim; şi dacă gândiţi ceva în alt fel, Dumnezeu vă va descoperi şi aceea.
16. Dar de acolo unde am ajuns, să urmăm acelaşi dreptar, să gândim la fel.
17. Fraţilor, faceţi-vă urmăritorii mei şi uitaţi-vă la aceia care umblă astfel precum ne aveţi pildă pe noi.
18. Căci mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos.
19. Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti.
20. Cât despre noi, cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos,
21. Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale, lucrând cu puterea ce are de a-Şi supune Sieşi toate.

Biblia