Epistola către Filipeni – Capitolul 2

Epistola către Filipeni – Capitolul 2

În ansamblu, acest pasaj prezintă învățăturile fundamentale ale creștinismului:

  • Umilința;
  • Sacrificiul;
  • unitatea în Hristos;
  • respectul și iubirea față de semeni;
  • mântuirea prin credință în Hristos.

Acesta subliniază, de asemenea, importanța comunității și a susținerii reciproce în vremuri de încercare.

Semnificație

Pavel începe prin a le reaminti filipenilor importanța unității în Hristos și a iubirii reciproce. Ei sunt îndemnați să își privească semenii cu umilință și respect, luând exemplu de la Hristos Iisus. Acesta, deși era Dumnezeu, a ales să se facă om și să își dea viața pe cruce.

În versetele 6-11, Pavel explorează teologia lui Hristos, subliniind că, deși Hristos era divin, a ales să devină om și să moară pe cruce. Dumnezeu l-a înălțat apoi la cel mai înalt loc de cinste, astfel încât toți oamenii să îi recunoască autoritatea.

Citește și: Epistola către Filipeni – Capitolul 1

În versetele 12-13, Pavel îi încurajează pe filipeni să lucreze la mântuirea lor “cu frică și cutremur”. Această expresie sugerează o abordare serioasă și respectuoasă a vieții spirituale. Acest lucru se realizează prin Dumnezeu, care lucrează în ei și îi ajută să îndeplinească voia Sa.

Versetele 14-16 îi îndeamnă pe filipeni să evite cârtirea și îndoiala, să fie lumini în lume și să țină cu tărie cuvântul vieții.

În versetele 17-18, Pavel se referă la posibilitatea de a-și da viața pentru credința filipenilor. Aici, Pavel își arată dragostea și devotamentul pentru comunitatea de credincioși.

Versetele 19-24 ne arată planurile lui Pavel de a-l trimite pe Timotei la filipeni, pentru a-i încuraja și de a le aduce vești despre starea sa.

În versetele 25-30, Pavel își exprimă dorința de a-l trimite înapoi pe Epafrodit, un membru al comunității care a fost grav bolnav. Scopul trimiterii sale este de a-i consola pe filipeni și de a le aduce bucurie.

Epistola către Filipeni – Capitolul 2

  1. Deci, dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo împărtăşire a Duhului, dacă este vreo milostivire şi îndurare,
  2. Faceţi-mi bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi cugetare.
  3. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi.
  4. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia.
  5. Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus,
  6. Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,
  7. Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,
  8. S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.
  9. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;
  10. Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt.
  11. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.
  12. Drept aceea, iubiţii mei, precum totdeauna m-aţi ascultat, nu numai când eram de faţă, ci cu atât mai mult acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră;
  13. Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă.
  14. Toate să le faceţi fără de cârtire şi fără de îndoială,
  15. Ca să fiţi fără de prihană şi curaţi, fii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unui neam rău şi stricat şi întru care străluciţi ca nişte luminători în lume,
  16. Ţinând cu putere cuvântul vieţii, spre lauda mea în ziua lui Hristos, că nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit.
  17. Şi chiar dacă mi-aş vărsa sângele pentru jertfa şi slujirea credinţei voastre, mă bucur şi vă fericesc pe voi pe toţi.
  18. Asemenea şi voi bucuraţi-vă şi fericiţi-mă.
  19. Ci nădăjduiesc întru Domnul Iisus, că voi trimite pe Timotei la voi, fără de zăbavă, ca şi eu să fiu cu inima bună, aflând veşti despre voi.
  20. Căci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine şi care să vă poarte grija cu adevărat,
  21. Fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos.
  22. Dar încercarea lui o cunoaşteţi, căci împreună cu mine a slujit Evanghelia, întocmai ca un copil lângă tatăl său.
  23. Pe el deci nădăjduiesc să-l trimit, îndată ce voi vedea ce va fi cu mine.
  24. Sunt, însă, încredinţat în Domnul că eu însumi voi veni în curând.
  25. Am socotit de grabnică nevoie să vă trimit pe Epafrodit, fratele şi împreună cu mine lucrător şi luptător, cum şi trimisul vostru şi slujitorul nevoilor mele,
  26. Fiindcă avea mare dor de voi toţi şi era mâhnit fiindcă aţi auzit că a fost bolnav.
  27. Într-adevăr, bolnav a fost aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să nu am întristare peste întristare.
  28. Deci l-am trimis mai degrabă, ca, văzându-l, voi iarăşi să vă bucuraţi, iar eu să fiu mai puţin mâhnit.
  29. Primiţi-l dar întru Domnul, cu toată bucuria şi pe unii ca aceştia întru cinste să-i aveţi,
  30. Fiindcă pentru lucrul lui Hristos a mers până aproape de moarte, punându-şi viaţa în primejdie, ca să împlinească lipsa voastră în slujirea mea.

Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament. Traducere literală

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *