Epistola către Filipeni – Capitolul 1

În această scrisoare, Pavel exprimă recunoștință și dragoste pentru comunitatea creștină din Filipi. El îi încurajează să fie statornici în credința lor și îi îndeamnă să trăiască în mod demn de Evanghelia lui Hristos.

În versetele prezentate, se observă tonul de afecțiune profundă pe care Pavel îl are pentru cei din Filipi. El mulțumește lui Dumnezeu pentru ei și se roagă în mod constant pentru ei (versetele 3-4). În versetul 7, Pavel îi consideră pe filipeni ca fiind părtași la același har cu el, ceea ce indică un nivel profund de comuniune și parteneriat în lucrarea Evangheliei.

Pavel vorbește despre încrederea sa în lucrarea lui Dumnezeu în viața filipenilor (versetul 6). El crede că Dumnezeu, care a început “lucrul cel bun” în ei, îl va duce la capăt. Aceasta este o mărturie a speranței și încrederii lui Pavel în fidelitatea și puterea lui Dumnezeu.

Citește și: Epistola către Galateni – Capitolul 6

Epistola reflectă și învățăturile lui Pavel despre suferință și despre modul în care aceasta poate sluji la răspândirea Evangheliei (versetele 12-14). Pavel vede suferința sa nu ca pe o pedeapsă sau un obstacol, ci ca pe o oportunitate de a face cunoscută Evanghelia.

În versetele finale, Pavel îi îndeamnă pe filipeni să trăiască într-un mod demn de Evanghelia lui Hristos și să rămână neclintiți în fața opoziției (versetul 27-28). El le reamintește că ei au primit harul nu doar de a crede în Hristos, ci și de a suferi pentru El (versetul 29).

În general, aceste versete oferă o privire adâncă asupra inimii lui Pavel, a convingerilor sale despre suferință și a iubirii sale pentru comunitatea creștină. Ele sunt pline de încurajare și sfaturi, pentru a trăi o viață care să reflecte credința în Hristos.

Epistola către Filipeni – Capitolul 1

1. Pavel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii:
2. Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.
3. Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi,
4. Căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie,
5. Pentru împărtăşirea voastră întru Evanghelie, din ziua dintâi până acum.
6. Sunt încredinţat de aceasta, că cel ce a început în voi lucrul cel bun îl va duce la capăt, până în ziua lui Hristos Iisus,
7. Precum este cu dreptate să gândesc astfel despre voi toţi; căci vă port în inima mea, şi în lanţurile mele, şi în apărarea şi în întărirea Evangheliei, fiindcă voi toţi sunteţi părtaşi la acelaşi har cu mine.
8. Căci martor îmi este Dumnezeu, că vă doresc pe voi pe toţi, cu dragostea lui Hristos Iisus.
9. Şi aceasta mă rog, ca iubirea voastră să prisosească tot mai mult şi mai mult, întru cunoştinţă şi întru orice pricepere,
10. Ca să cercaţi voi cele ce sunt mai de folos şi ca să fiţi curaţi şi fără poticnire în ziua lui Hristos,
11. Plini de roada dreptăţii, care este prin Iisus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.
12. Voiesc ca voi să ştiţi, fraţilor, că cele petrecute cu mine s-au întors mai degrabă spre sporirea Evangheliei,
13. În aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi;
14. Şi cei mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu.
15. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă, alţii însă din bunăvoinţă.
16. Unii o fac din iubire, ştiind că stau aici pentru apărarea Evangheliei;
17. Ceilalţi, însă, – din zavistie – vestesc pe Hristos, nu cu gânduri curate, ci socotind să-mi sporească necazul în lanţurile mele.
18. Dar ce este? Nimic altceva decât că, în tot chipul, fie din făţărie, fie în adevăr, Hristos se propovăduieşte şi întru aceasta mă bucur. Şi mereu mă voi bucura.
19. Căci ştiu că aceasta îmi va fi mie spre mântuire, prin rugăciunile voastre şi cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos,
20. După aşteptarea şi nădejdea mea că întru nimic nu voi fi ruşinat, ci, întru toată îndrăzneala, precum totdeauna, aşa şi acum, Hristos va fi preaslăvit în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte;
21. Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig.
22. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege.
23. Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine;
24. Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup.
25. Şi având această încredinţare, ştiu că voi rămâne şi împreună voi petrece cu voi cu toţi, spre sporirea voastră şi spre bucuria credinţei,
26. Pentru ca lauda voastră să prisosească în Hristos Iisus prin mine, atunci când voi veni iarăşi între voi.
27. Să vă purtaţi numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu şi văzându-vă, fie nefiind de faţă, să aud despre voi că staţi într-un duh, nevoindu-vă împreună întru-un suflet, pentru credinţa Evangheliei,
28. Fără să vă înfricoşaţi întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mântuire, şi aceasta este de la Dumnezeu.
29. Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El,
30. Ducând aceeaşi luptă, pe care aţi văzut-o la mine şi o auziţi acum despre mine.

Biblia