Aceste versete din Epistola către Efeseni, Capitolul 4, scrisă de Apostolul Pavel, sunt un apel la unitate, maturitate spirituală și trăirea unei vieți în conformitate cu chemarea creștină. Pavel îndeamnă credincioșii să trăiască “cu vrednicie, după chemarea cu care ați fost chemați”, subliniind importanța smereniei, blândeții, răbdării și iubirii în păstrarea unității Duhului în legătura păcii.
Pavel reiterează că există “un trup și un Duh”, referindu-se la unitatea Bisericii ca trup al lui Hristos și la lucrarea unică a Duhului Sfânt în inimile credincioșilor. El continuă cu o listă de elemente esențiale ale credinței creștine – un Domn, o credință, un botez, un Dumnezeu și Tatăl tuturor – care subliniază fundamentul comun al tuturor credincioșilor, indiferent de diferențele lor.
Pavel vorbește despre diversitatea darurilor spirituale și rolurile în Biserică, evidențiind că fiecare credincios a primit un dar special pentru edificarea trupului lui Hristos. Scopul acestor daruri este “desăvârșirea sfinților”, “lucrul slujirii” și “zidirea trupului lui Hristos”, până când toți credincioșii ajung la “unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu”, la maturitatea spirituală completă în Hristos.
Apostolul îndeamnă la evitarea comportamentului păgân și la reînnoirea minții, îndemnând credincioșii să se dezbrace de “omul cel vechi” și să se îmbrace în “omul cel nou”, creat după chipul lui Dumnezeu în dreptate și sfințenie. Pavel subliniază importanța adevărului, muncii oneste, comunicării constructive și iertării, ca mijloace de a trăi în conformitate cu învățăturile lui Hristos.
Capitolul se încheie cu un apel la bunătate, compasiune și iertare reciprocă, urmând exemplul lui Dumnezeu, care i-a iertat pe credincioși în Hristos.
Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 4
- De aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi,
- Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,
- Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.
- Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
- Este un Domn, o credinţă, un botez,
- Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.
- Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.
- Pentru aceea zice: “Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor”.
- Iar aceea că “S-a suit” – ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului?
- Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple.
- Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
- Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
- Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
- Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,
- Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos.
- Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste.
- Aşadar, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor,
- Întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor;
- Aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat pe sine desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei.
- Voi însă n-aţi învăţat aşa pe Hristos,
- Dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi întru El, aşa cum este adevărul întru Iisus;
- Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare,
- Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,
- Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului.
- Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare.
- Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră.
- Nici nu daţi loc diavolului.
- Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie.
- Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă.
- Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
- Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate.
- Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.
Citește și: Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 3
