Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 2

Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 2

Aceste versete din Epistola către Efeseni, Capitolul 2, scrisă de Apostolul Pavel, subliniază transformarea adusă de Hristos în viețile credincioșilor și în relațiile dintre oameni, precum și în relația lor cu Dumnezeu.

Pavel începe prin a reaminti efesenilor starea lor anterioară, când erau “morți prin greșelile și prin păcatele” lor, trăind conform poftei trupului și sub influența “stăpânitorului puterii văzduhului” – o referire la Satana. Însă, prin mila și iubirea lui Dumnezeu, ei au fost “făcuți vii împreună cu Hristos”, evidențiind că mântuirea este un dar al harului divin, nu rezultatul faptelor umane, pentru a preveni lauda de sine.

Pavel continuă cu tema unității în Hristos, arătând cum Hristos a desființat “peretele din mijloc al despărțiturii” dintre iudei și neamuri, aducând pace și reconciliere, nu doar între cele două grupuri, ci și între oameni și Dumnezeu. Prin sacrificiul Său pe cruce, Hristos a eliminat vrăjmășia și a creat “un singur om nou”, astfel încât toți credincioșii să aibă acces la Tatăl “într-un Duh”.

În final, Pavel descrie Biserica ca fiind “zidiți pe temelia apostolilor și a proorocilor”, cu Iisus Hristos ca piatra din capul unghiului. Această imagine arhitecturală subliniază creșterea și unirea credincioșilor într-un “loc sfânt în Domnul” și “locaș al lui Dumnezeu în Duh”, accentuând ideea că Biserica este un organism viu, unit și sfințit prin lucrarea Duhului Sfânt.

Prin aceste învățături, Pavel încurajează efesenii să recunoască și să trăiască în lumina noii realități aduse de Hristos: o comunitate de credință unită, mântuită prin har, și dedicată faptelor bune pregătite de Dumnezeu.

Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 2

  1. Iar pe voi v-a făcut vii, cei ce eraţi morţi prin greşealele şi prin păcatele voastre,
  2. În care aţi umblat mai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării,
  3. Întru care şi noi toţi am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi ale simţurilor şi, din fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi.
  4. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
  5. Pe noi cei ce eram morţi prin greşelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos – prin har sunteţi mântuiţi! –
  6. Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus,
  7. Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus.
  8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
  9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
  10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.
  11. De aceea, aduceţi-vă aminte că, odinioară, voi, păgânii cu trupul, numiţi netăiere-împrejur de către cei numiţi tăiere-împrejur, făcută de mână în trup,
  12. Eraţi, în vremea aceea, în afară de Hristos, înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel, lipsiţi de nădejde şi fără de Dumnezeu, în lume.
  13. Acum însă, fiind în Hristos Iisus, voi care altădată eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos,
  14. Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii,
  15. Desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea,
  16. Şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia.
  17. Şi, venind, a binevestit pace, vouă celor de departe şi pace celor de aproape;
  18. Că prin El avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl, într-un Duh.
  19. Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu,
  20. Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.
  21. Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul,
  22. În Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh.

Citește și: Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 1

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *