În această secțiune, Pavel își exprimă recunoștința și binecuvântările pentru credincioșii din Efes, subliniind harul și planul lui Dumnezeu pentru mântuirea umanității prin Iisus Hristos.
Pavel începe cu o salutare și o binecuvântare, urmate de o doxologie care laudă pe Dumnezeu pentru toate binecuvântările spirituale acordate credincioșilor “în Hristos”. El vorbește despre alegerea și predestinarea lor de către Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, pentru a fi sfinți și fără prihană înaintea Lui, subliniind planul divin de mântuire și unire a tuturor lucrurilor în Hristos.
Versetele evidențiază răscumpărarea prin sângele lui Hristos și iertarea păcatelor, precum și înțelepciunea și revelația oferite credincioșilor, care sunt pecetluiți cu Sfântul Duh ca arvună a moștenirii lor viitoare. Pavel exprimă apoi rugăciunea sa pentru ca efesenii să aibă o înțelegere mai profundă a speranței și puterii lui Dumnezeu manifestate în Hristos, care este capul Bisericii, trupul său.
În esență, acest capitol subliniază tema centrală a epistolei: planul cosmic al lui Dumnezeu de a recapitula toate lucrurile în Hristos, precum și rolul Bisericii ca parte a acestui plan divin. Pavel încurajează credincioșii să recunoască și să trăiască în lumina acestor adevăruri profunde, care le oferă speranță, putere și o identitate fermă în Hristos.
Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 1
- Pavel, apostol al lui Iisus Hristos prin voinţa lui Dumnezeu, sfinţilor care sunt în Efes şi credincioşilor întru Hristos Iisus:
- Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!
- Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi, în ceruri, cu toată binecuvântarea duhovnicească;
- Precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui,
- Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale,
- Spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi prin Fiul Său cel iubit;
- Întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Lui,
- Pe care l-a făcut să prisosească în noi, în toată înţelepciunea şi priceperea;
- Făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după buna Lui socotinţă, astfel cum hotărâse în Sine mai înainte,
- Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ – toate întru El,
- Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte – după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale, –
- Ca să fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce mai înainte am nădăjduit întru Hristos.
- Întru Care şi voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El, aţi fost pecetluiţi cu Sfântul Duh al făgăduinţei,
- Care este arvuna moştenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiţi de El şi spre lauda slavei Sale.
- Drept aceea, şi eu auzind de credinţa voastră în Domnul Iisus şi de dragostea cea către toţi sfinţii,
- Nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele,
- Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înţelepciunii şi al descoperirii, spre deplina Lui cunoaştere,
- Şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui, în cei sfinţi,
- Şi cât de covârşitoare este mărimea puterii Lui faţă de noi, după lucrarea puterii tăriei Lui, pentru noi cei ce credem.
- Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculându-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa, în ceruri,
- Mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
- Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii,
- Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.
Citește și: Plâgerile lui Ieremia – Capitolul 5 (final)
