Această secțiune finală a Epistolei către Coloseni conține sfaturi practice, rugăciuni personale, și salutări către diferite persoane asociate cu comunitatea creștină. Pavel încheie scrisoarea cu instrucțiuni specifice pentru comportamentul creștin, comunicarea eficientă a Evangheliei și întreținerea relațiilor dintre membrii comunității.
Pavel începe cu un îndemn către stăpânii creștini să trateze slugile lor cu dreptate și echitate, reamintindu-le că și ei au un Stăpân în ceruri. Acest apel la justiția transversală este un fundament al eticii creștine, care cere ca toți să fie tratați cu demnitate și respect, indiferent de statutul social.
Statornicia în rugăciune este subliniată puternic, fiind văzută ca esențială pentru susținerea misiunii și a lucrătorilor ei. Pavel solicită rugăciuni specifice pentru deschiderea de oportunități de a vorbi cuvântul și de a clarifica misterul lui Hristos, chiar și în condiții de persecuție, așa cum indică referirea la lanțurile sale.
Instrucțiunile privind interacțiunea cu cei din afara comunității creștine sunt pragmatice și pline de înțelepciune. Pavel îndeamnă la un comportament care să valorifice fiecare ocazie (“prețuind vremea”) și recomandă ca discursul să fie “plăcut, dreasă cu sare”, adică atrăgător și spiritual nutritiv, astfel încât să fie posibilă o reacție adecvată pentru fiecare interlocutor.
Pavel folosește o serie de exemple personale pentru a ilustra importanța suportului comunitar și a comunicării eficiente. El trimite pe Tihic și Onisim să împărtășească detalii personale și să aducă mângâiere comunității. Salutările de la Aristarh, Marcu, Iustus, Epafras, Luca și Dima subliniază solidaritatea și frățietatea dintre membrii comunității creștine răspândite.
Instrucțiunea de a asigura că epistola este citită atât în comunitatea coloseană, cât și în cea laodiceeană și viceversa, reflectă o preocupare pentru răspândirea și accesul egal la învățăturile apostolice. Aceasta demonstrează un efort conștient de a menține unitatea doctrinară și de a fortifica legăturile între comunități.
Apelul la Arhip de a-și îndeplini slujba “întru Domnul” este un exemplu specific de responsabilitate personală în cadrul misiunii creștine, subliniind că fiecare membru are un rol de jucat în corpul lui Hristos.
Încheierea personală a scrisorii, cu salutul scris de mâna lui Pavel, este un gest de autenticitate și un ultim apel emoțional de a-și aminti de suferințele sale (“lanțurile mele”). Binecuvântarea finală, “Harul fie cu voi”, rezumă intenția sa de a împărtăși harul lui Hristos cu cititorii, încurajându-i în credința și lucrarea lor.
Prin această încheiere, Pavel nu doar că oferă instrucțiuni specifice, dar și întărește relațiile interpersonale și spirituale, punând bazele pentru o comunitate creștină robustă și interconectată. Acest pasaj este un exemplu vibrant de teologie aplicată, unde credința intersectează direct cu practica zilnică și relațiile umane.
Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 4
- Stăpânilor, daţi slugilor voastre ce este drept şi potrivit, ştiind că şi voi aveţi Stăpân în ceruri.
- Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire,
- Rugându-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă uşa cuvântului, spre a vesti taina lui Hristos, pentru care mă şi găsesc în lanţuri,
- Ca să o arăt aşa cum se cuvine să grăiesc.
- Umblaţi cu înţelepciune faţă de cei ce sunt afară, preţuind vremea.
- Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.
- Toate câte mă privesc pe mine le va face cunoscute Tihic, iubitul frate, credincios slujitor şi împreună-rob cu mine în Domnul.
- L-am trimis pe el la voi tocmai pentru aceasta, ca să ştiţi cum ne aflăm şi ca să mângâie inimile voastre,
- Împreună cu Onisim, credinciosul şi iubitul frate, care este dintre voi; ei vă vor aduce la cunoştinţă toate cele de aici.
- Vă îmbrăţişează Aristarh, cel întemniţat împreună cu mine, şi Marcu, vărul lui Barnaba – în privinţa căruia aţi primit porunci; de va veni la voi primiţi-l -,
- Asemenea şi Iisus, cel ce se numeşte Iustus, care sunt din tăierea împrejur; numai aceştia au lucrat împreună cu mine pentru împărăţia lui Dumnezeu. Ei au fost cei ce mi-au adus mângâiere.
- Vă îmbrăţişează Epafras, care este dintre voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea luptând pentru voi în rugăciunile sale, ca să staţi desăvârşiţi şi plini de tot ce este voinţa lui Dumnezeu.
- Căci martor îi sunt că are multă râvnă pentru voi şi pentru cei din Laodiceea şi din Ierapole.
- Vă îmbrăţişează Luca, doctorul cel iubit, şi Dima.
- Îmbrăţişaţi pe fraţii din Laodiceea şi pe Nimfas şi pe Biserica din casa lui.
- Şi după ce scrisoarea aceasta se va citi de către voi, faceţi să se citească şi în Biserica laodiceenilor, iar pe cea din Laodiceea să o citiţi şi voi.
- Şi spuneţi lui Arhip: Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca să o îndeplineşti.
- Salutarea cu mâna mea, a lui Pavel. Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele. Harul fie cu voi! Amin.
Citește și: Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 3
