Scrisoarea către Coloseni, atribuită Apostolului Pavel, reprezintă una dintre epistolele care adresează teme centrale ale creștinismului timpuriu, precum supremația lui Hristos și relația credincioșilor cu divinitatea. Pavel începe cu saluturi și binecuvântări, stabilind tonul pentru discuțiile teologice profunde ce urmează.
Versetul 1-2: Salutul lui Pavel
Pavel, împreună cu Timotei, se adresează credincioșilor din Colose, oferindu-le har și pace “de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Iisus Hristos”. Această introducere este caracteristică epistolelor pauline, subliniind autoritatea sa apostolică și rolul de mediator între divinitate și comunitatea creștină.
Versetul 3-8: Recunoștința și Rugăciunea
Pavel exprimă mulțumire constantă lui Dumnezeu pentru credința și dragostea manifestate de coloseni, evidențiind importanța nădejdii “gătite în ceruri”, un concept esențial al teologiei pauline. Dragostea “întru Duhul” și credința sunt văzute ca roade ale Evangheliei, care continuă să crească și să se extindă, similar cu impactul lui Epafras, un “credincios slujitor al lui Hristos”.
Versetul 9-14: Scopul Rugăciunilor lui Pavel
Pavel detaliază scopul rugăciunilor sale: colosenii să fie “umpluți de cunoașterea voii Lui” și să trăiască într-un mod care îl onorează pe Dumnezeu. Aceasta include “aducând roadă în orice lucru bun” și întărindu-se spiritual. El celebrează și faptul că Dumnezeu i-a transferat din “puterea întunericului” în împărăția lui Hristos, subliniind astfel tema centrală a răscumpărării și iertării prin jertfa lui Hristos.
Versetul 15-20: Supremația lui Hristos
Aceste versete sunt fundamentale pentru înțelegere. Hristos este prezentat ca imaginea lui Dumnezeu, primul născut peste toată creația și capul Bisericii. Prin El, Dumnezeu a creat universul și prin El își propune să reconcilieze toate lucrurile. Importanța sângelui crucii Sale în procesul de împăcare este crucială, evidențiind sacrificiul și victoria asupra păcatului și morții.
Tilcuirea Epistolelor catre Galateni, Efeseni, Filipeni si Coloseni
Versetul 21-23: Reconcilierea și Răspunsul Credincioșilor
Pavel amintește colosenilor de trecutul lor ca “înstrăinați și vrăjmași”, subliniind transformarea lor prin moartea lui Cristos. Această transformare este condiționată de perseverența în credință, un apel la statornicie spirituală și la aderența neclintită la Evanghelie.
Versetul 24-29: Suferințele lui Pavel și Slujirea
Finalul pasajului reflectă asupra rolului lui Pavel ca slujitor care suferă pentru binele Bisericii, “împlinind… necazurile lui Hristos”. El vorbește despre “iconomia lui Dumnezeu” dată lui pentru a completa cuvântul lui Dumnezeu, referindu-se la misterul (taina) care a fost ascuns și acum revelat – Hristos în voi, nădejdea slavei. Această revelație este destinată tuturor oamenilor, subliniind universalitatea mesajului său și lucrarea divină care se săvârșește prin el.
Epistola către Coloseni nu doar că afirmă doctrina creștină centrală despre Hristos ca fundament al credinței și al practicii creștine, dar subliniază și răspunsul necesar al credincioșilor: o viață de fidelitate, recunoștință și slujire activă. Pavel își împletește învățăturile teologice cu apeluri personale și pastorale, arătând că teologia nu este doar teoretică, ci profund implicată în viața și comunitatea credincioșilor.
Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 1
- Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele nostru,
- Sfinţilor şi credincioşilor fraţi întru Hristos, care sunt în Colose: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.
- Mulţumim lui Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, rugându-ne totdeauna pentru voi,
- Căci am auzit despre credinţa voastră în Hristos Iisus şi despre dragostea ce aveţi către toţi sfinţii,
- Pentru nădejdea cea gătită vouă în ceruri, de care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei,
- Care, ajungând la voi, precum şi în toată lumea, aduce roadă şi sporeşte întocmai ca la voi, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut, întru adevăr, harul lui Dumnezeu.
- Precum aţi primit învăţătură de la Epafras, iubitul, împreună-slujitor cu noi, care este pentru voi credincios slujitor al lui Hristos,
- Şi care ne-a arătat iubirea voastră cea întru Duhul.
- De aceea şi noi, din ziua în care am auzit aceasta, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoaşterea voii Lui, întru toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească,
- Ca voi să umblaţi cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui în toate, aducând roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu.
- Şi întăriţi fiind cu toată puterea, după puterea slavei Lui, spre toată stăruinţa şi îndelunga-răbdare,
- Mulţumind cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moştenirea sfinţilor, întru lumină.
- El ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale,
- Întru Care avem răscumpărarea prin sângele Lui, adică iertarea păcatelor;
- Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura.
- Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
- El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate.
- Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate.
- Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinirea.
- Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale.
- Dar pe voi, care oarecând eraţi înstrăinaţi şi vrăjmaşi cu mintea voastră către lucrurile rele, de acum v-a împăcat,
- Prin moartea (Fiului Său) în trupul cărnii Lui, ca să vă pună înaintea Sa sfinţi, fără de prihană şi nevinovaţi,
- Dacă, într-adevăr, rămâneţi întemeiaţi în credinţă, întăriţi şi neclintiţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită la toată făptura de sub cer şi al cărei slujitor m-am făcut eu, Pavel.
- Acum mă bucur de suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica,
- Al cărei slujitor m-am făcut, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-a fost dată mie pentru voi, ca să aduc la îndeplinire cuvântul lui Dumnezeu,
- Taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită sfinţilor Săi,
- Cărora a voit Dumnezeu să le arate care este bogăţia slavei acestei taine între neamuri, adică Hristos cel dintru voi, nădejdea slavei.
- Pe El noi Îl vestim, sfătuind pe orice om şi învăţând pe orice om, întru toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe tot omul, desăvârşit, în Hristos Iisus.
- Spre aceasta mă şi ostenesc şi mă lupt, potrivit lucrării Lui, care se săvârşeşte în mine cu putere.
Citește și: Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 3
