Comentariul la aceste versete din Ecclesiastul reflectă asupra unei teme centrale a acestei cărți biblice: futilitatea și efemeritatea bogăției, succesului și chiar a vieții însăși. Autorul, adesea identificat ca fiind Regele Solomon, explorează paradoxul bogăției și al prosperității. El observă că, deși un om poate acumula averi și bunuri, adesea nu se bucură de ele. Această constatare subliniază un adevăr profund despre natura umană și despre căutarea fericirii.
Textul sugerează că bogăția și succesul nu garantează fericirea sau împlinirea. Un om poate avea tot ce și-ar putea dori, dar dacă nu poate să se bucure de aceste lucruri, toate sunt în zadar. Mai mult, există o ironie amară în faptul că, deși un individ muncește pentru a acumula bogății, el nu poate controla cine se va bucura de acestea după moartea sa. Aceasta este descrisă ca o “deșertăciune” și un “rău nespus de mare”, subliniind vanitatea eforturilor umane în fața inevitabilității morții și a imprevizibilității viitorului.
În plus, textul explorează ideea că viața însăși poate fi lipsită de sens dacă nu este trăită cu un scop sau cu bucurie. Comparând un om care trăiește mulți ani fără a se bucura de viață cu un făt lepădat, autorul sugerează că o existență lipsită de bucurie sau sens este mai rea decât a nu fi existat deloc. Această perspectivă neobișnuită arată că valoarea vieții nu este determinată doar de durata sa, ci și de calitatea și semnificația ei.
Eclesiastul ridică, de asemenea, întrebări despre valoarea muncii și a efortului uman. Munca este văzută ca fiind esențială pentru supraviețuire, dar pofta și dorințele omului nu sunt niciodată pe deplin satisfăcute, indiferent de cât de mult muncește. Aceasta sugerează că adevărata împlinire nu poate fi găsită în lucrurile materiale sau în realizările externe.
În cele din urmă, textul abordează limitările cunoașterii și puterii umane. Omul nu poate înțelege pe deplin planul sau scopul vieții și nu poate contesta sau schimba ordinea stabilită de o putere mai mare decât el. Aceasta subliniază ideea că, în ciuda eforturilor și aspirațiilor noastre, există aspecte ale existenței care rămân în afara controlului și înțelegerii noastre.
În concluzie, aceste versete din Ecclesiastul ne reamintesc de natura efemeră a vieții și a bogățiilor materiale. Ele ne îndeamnă să reflectăm asupra a ceea ce este cu adevărat valoros și semnificativ în viață, sugerând că adevărata fericire și împlinire nu se găsesc în acumularea de bunuri materiale, ci într-o viață trăită cu sens și bucurie autentică.
Ecclesiastul – Capitolul 6
- Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi care apasă greu asupra omului;
- Omului căruia Dumnezeu i-a dat averi şi bunuri, iar sufletului lui nu-i lipseşte nimic din ceea ce ar putea să dorească, Dumnezeu nu-i îngăduie însă să se bucure de ele, ci un străin le va mânca. Iată o deşertăciune şi un rău nespus de mare!
- Dacă un om ar fi să aibă o sută de fii şi să trăiască mulţi ani şi numeroase să fie zilele anilor săi, dacă nu s-a săturat sufletul lui de bine şi el nu are loc de îngropare zic: “Chiar şi fătul lepădat e mai fericit decât el!”
- A venit în zadar şi se duce în întuneric şi în întuneric numele lui va fi învăluit;
- Nici n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele, şi fătul lepădat a avut mai multă odihnă decât omul acesta.
- Şi dacă ar fi trăit de două ori câte o mie de ani şi nu s-a bucurat de fericire, oare nu toii se duc în acelaşi loc?
- Toată munca omului este pentru gura lui şi cu toate acestea pofta lui nu e astâmpărată.
- Căci ce are înţeleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are săracul care ştie să se poarte înaintea celor vii?
- Mai bine să te uiţi cu ochii decât să pribegeşti cu dorinţa. Şi aceasta este deşertăciune şi vinare de vânt!
- La tot ce îşi ia fiinţă i s-a hotărât numele de mai înainte; se ştie ce va fi omul; el nu poate să intre în pricină cu cel ce este mai tare decât el.
- Cu cit se spun mai multe cuvinte, cu atât este mai multă deşertăciune. Ce folos trage omul?
- Căci cine ştie ce este de folos pentru om în viaţă, în vremea zilelor sale de nimicnicie pe care le trece asemenea unei umbre? Şi cine va spune mai dinainte omului ce va fi după el sub soare?
Citește și: Ecclesiastul – Capitolul 5
