Aceste versete din Ecclesiastul reflectă asupra suferinței și nedreptății din lume, precum și asupra vanității eforturilor umane. Autorul observă că există multă opresiune sub soare, iar cei apăsați nu au mângâiere. El ajunge chiar să considere că cei morți sunt mai fericiți decât cei vii, iar cei care nu s-au născut sunt mai fericiți decât amândoi, deoarece nu au văzut răutatea lumii.
Autorul vorbește despre vanitatea muncii și a rivalității, observând că multe din eforturile oamenilor sunt motivate de invidie și pizmă. El constată că unii oameni lucrează neîncetat, fără a se bucura de roadele muncii lor, întrebându-se pentru cine se ostenesc atât de mult.
Ecclesiastul subliniază valoarea comuniunii și a prieteniei, arătând că doi sunt mai buni decât unul, deoarece pot să se ajute reciproc în dificultăți. El vorbește despre avantajele de a avea un partener sau un prieten care poate oferi sprijin, căldură și protecție.
În final, autorul compară un copil sărac și înțelept cu un rege bătrân și nebun, sugerând că înțelepciunea și umilința sunt mai valoroase decât bogăția și puterea. El observă că oamenii se adună în jurul unui tânăr succesor al regelui, dar în cele din urmă, nici acesta nu va aduce fericirea deplină, subliniind din nou vanitatea și efemeritatea puterii și a succesului în lumea aceasta.
Ecclesiastul – Capitolul 4
- Şi iarăşi am luat aminte la toate silniciile care se săvârşesc sub soare. Şi iată lacrimile celor apăsaţi şi nimeni nu era care să-i mângâie, iar în mâna celor silnici toată asuprirea şi nici un mângâietor nu se găsea!
- Şi am fericit pe cei ce au murit în vremi străvechi mai mult decât pe cei vii care sunt acum în viaţă.
- Iar mai fericit şi decât unii şi decât alţii este cel ce n-a venit pe lume, cel care n-a văzut faptele cele rele care se săvârşesc sub soare.
- Şi am văzut că toată strădania şi toată izbânda omului la lucru nu este decât pizma unuia faţă de altul. Şi aceasta este deşertăciune şi vânare de vânt!
- Nebunul stă cu mâinile în sân şi îşi mănâncă singur timpul zicând:
- “Mai de preţ este un pumn plin de odihnă decât doi pumni plini de trudă şi de vânare de vânt”.
- Şi iarăşi am văzut o nepotrivire sub soare:
- Este câte un om care este stingher şi care nu are nici copil, nici frate şi totuşi lucrul nu-l mai sfârşeşte şi ochii lui nu se mai satură de bogăţie. Dar vine o vreme când zice: “Pentru cine m-am trudit şi am lipsit sufletul meu de traiul cel bun?” Şi aceasta este deşertăciune şi rea îndeletnicire.
- Mai fericiţi sunt doi laolaltă decât unul, fiindcă au răsplată bună pentru munca lor;
- Căci dacă unul cade, îl scoală tovarăşul lui. Dar vai de cel singur care cade şi nu este cel de-al doilea ca să-l ridice!
- Asemenea când doi se culcă se încălzesc, iar unul cum s-ar putea încălzi?
- Şi dacă unul este luat fără de veste, cel de-al doilea sare pentru el; căci sfoara pusă în trei nu se rupe degrabă.
- Mai de preţ este un copil sărman şi înţelept decât un rege bătrân şi nebun, care nu mai este în stare să asculte de sfaturi;
- Căci el poate să iasă din închisoare ca să domnească, deşi s-a născut sărac în ţara celuilalt.
- Văzut-am pe toţi cei vii care merg sub soare îmbulzindu-se lângă tânărul care va sta în locul regelui ca moştenitor.
- Şi nu se mai sfârşea poporul în fruntea căruia era; totuşi urmaşii lui nu se vor bucura de el. Şi aceasta este deşertăciune şi vânare de vânt.
Citește și: Ecclesiastul – Capitolul 3
