Aceste versete finale din cartea Ecclesiastului sunt un apel profund la reflectare și spiritualitate, subliniind importanța de a ne aminti de Ziditorul nostru și de a trăi o viață cu sens, în conformitate cu poruncile divine.
Textul începe cu un îndemn la a ne aminti de Dumnezeu în tinerețe, înainte de a veni vremurile grele și anii în care nu vom mai găsi plăcere în viață. Aceasta este o recunoaștere a efemerității tinereții și a inevitabilității îmbătrânirii și a suferinței. Autorul ne îndeamnă să ne valorificăm tinerețea prin a ne apropia de Dumnezeu și a trăi conform valorilor spirituale, înainte ca dificultățile vieții să ne copleșească.
Următoarele versete descriu metaforic procesul îmbătrânirii și declinul fizic și mental asociat cu acesta. Imaginile folosite – străjerii casei care tremură, oamenii tari care se încovoaie, morile care nu mai lucrează – sunt simboluri ale slăbiciunii și fragilității care vin odată cu vârsta. Acestea sunt menite să ne reamintească de trecerea neîncetată a timpului și de importanța de a ne folosi zilele în mod înțelept.
Autorul continuă cu o descriere a morții și a întoarcerii la Dumnezeu, subliniind că, în cele din urmă, toate lucrurile materiale sunt efemere și că sufletul se va întoarce la Creatorul său. Aceasta este o reamintire a naturii tranzitorii a vieții și a importanței de a ne concentra pe spiritualitate și pe relația noastră cu Dumnezeu.
Ecclesiastul reflectă apoi asupra propriei sale căutări de înțelepciune și a eforturilor sale de a împărtăși această înțelepciune cu alții. El recunoaște că scrierea de cărți și căutarea cunoașterii sunt activități nesfârșite și că învățarea excesivă poate fi obositoare pentru trup. Cu toate acestea, el subliniază valoarea cuvintelor înțelepte, comparându-le cu “boldurile de îmboldit dobitoacele” și “niște cuie înfipte și ascuțite”.
În final, Ecclesiastul rezumă esența învățăturilor sale: “Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om.” Aceasta este esența unei vieți cu sens și împlinite – frica de Dumnezeu și respectarea poruncilor Sale. Autorul încheie cu un avertisment că Dumnezeu va judeca toate faptele, fie ele bune sau rele, reamintindu-ne de responsabilitatea noastră morală și de inevitabilitatea judecății divine.
În concluzie, aceste versete din Ecclesiastul ne îndeamnă să trăim o viață conștientă de prezența și autoritatea lui Dumnezeu, să valorificăm tinerețea și să ne pregătim pentru inevitabilitatea îmbătrânirii și a morții, păstrând mereu în minte că toate acțiunile noastre vor fi judecate.
Ecclesiastul – Capitolul 12
- Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: “N-am nici o plăcere de ei …”
- Înainte ca să se întunece soarele şi lumina şi luna şi stelele şi ca norii să mai vină după ploaie;
- Atunci este vremea când străjerii casei tremură şi oamenii cei tari se încovoaie la pământ şi cele ce macină nu mai lucrează, căci sunt puţine la număr şi privitoarele de la ferestre se întunecă;
- Şi se închid porţile care dau spre uliţă şi se domoleşte huruitul morii şi te scoli la ciripitul de dimineaţă al păsării şi se potolesc toate cântăreţele;
- Şi te temi să mai urci colina şi spaimele pândesc în cale şi capul se face alb ca floarea de migdal şi lăcusta sprintenă se face grea şi toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la locaşul său de veci şi bocitoarele dau târcoale pe uliţă;
- Mai înainte ca să se rupă funia de argint şi să se spargă vasul de aur şi să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme roata fântânii,
- Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat.
- Deşertăciunea deşertăciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sunt deşertăciuni!
- Şi pe lângă că Ecclesiastul a fost un înţelept, el a mai învăţat pe popor cunoştinţa şi a cercetat şi a privit cu luare aminte şi a cules multe pilde.
- Ecclesiastul s-a străduit să găsească sfaturi folositoare şi îndrumări adevărate şi să le scrie întocmai.
- Cuvintele celor înţelepţi sunt ca boldurile de îmboldit dobitoacele şi ca nişte cuie înfipte şi ascuţite şi sunt date de un Păstor.
- Şi peste toate acestea, fiul meu, să fii cu luare aminte: scrisul de cărţi este fără sfârşit, iar învăţătura multă este oboseală pentru trup.
- Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om.
- Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.
Citește și: Ecclesiastul – Capitolul 11
