Cartea lui Osea continuă să exploreze tema infidelității Israelului și consecințele acesteia. În aceste versete, Efraim (reprezentând regatul de nord al Israelului) este criticat pentru idolatria sa persistentă și pentru încrederea în puterea umană, în loc să se bazeze pe Dumnezeu. Efraim este acuzat că a făcut chipuri turnate și viței de aur, simboluri ale idolatriei, în ciuda faptului că Dumnezeu i-a scos din Egipt și a fost singurul lor adevărat izbăvitor.
Dumnezeu se compară cu un leu sau o panteră, gata să pedepsească poporul pentru infidelitatea sa. Această imagine sugerează o intervenție divină puternică și inevitabilă împotriva Israelului din cauza idolatriei și a neascultării lor. De asemenea, Dumnezeu îi avertizează că niciun rege sau lider uman nu-i poate salva.
Versetele subliniază și consecințele grave ale păcatelor Israelului, care sunt “bine păstrate” și nu vor fi uitate. Israelul este comparat cu un copil care refuză să se nască, simbolizând reticența lor de a se întoarce la Dumnezeu. În final, Dumnezeu exprimă o atitudine de respingere față de milă, indicând o judecată severă și inevitabilă asupra poporului pentru păcatele lor.
În esență, aceste versete accentuează gravitatea infidelității Israelului și inevitabilitatea judecății divine, în timp ce reiterează că numai Dumnezeu este adevăratul lor salvator și protector.
Cartea lui Osea – Capitolul 13
- Ori de câte ori Efraim vorbea, era groază; el era mare în Israel, dar el s-a făcut vinovat cu Baal şi a murit.
- Şi acum ei păcătuiesc din nou; şi-au făcut chipuri turnate din argintul lor după felul idolilor – lucru de mână de meşter sunt toţi! Şi ei le zic: “Aceştia sunt dumnezeu!” Ei dau ajutor oamenilor. Pentru aceasta ei se închină sărutând viţeii cei de aur.
- Din această pricină să ajungă ca norii cei de dimineaţă, ca roua care se ia de cu vreme, ca pleava pe care o mătură vântul de pe arie şi ca fumul care iese printre gratii.
- Dar Eu sunt Domnul Dumnezeul tău din ţara Egiptului încoace şi să nu cunoşti un alt dumnezeu, decât pe Mine, şi în afară de Mine nu este izbăvitor.
- Dar cu cât ei aveau păşune, cu atât mâncau mai mult, iar după ce se săturau, inima lor se semeţea. Pentru aceasta ei M-au uitat.
- De aceea voi fi pentru ei ca un leu şi îi voi pândi pe cale ca o panteră.
- Şi Mă voi arunca asupra lor ca o ursoaică lipsită de puii ei şi le voi sfâşia învelişul cel tare al inimii lor. Şi leii cei din pădure să-i mănânce şi animalele sălbatice să-i sfârtece!
- Eu te voi pierde pe tine, Israele, şi cine ar putea veni în ajutorul tău?
- Unde este regele tău, care să te izbăvească în toate cetăţile tale? Şi unde mai sunt judecătorii tăi despre care tu ai zis: “Dă-mi un rege şi o căpetenie!”
- Îţi voi da un rege întru mânia Mea şi ţi-l voi lua întru urgia Mea.
- Fărădelegea lui Efraim este bine păstrată şi păcatul lui este pus la o parte.
- Durerile naşterii îl cuprind; dar el este un copil fără de minte, că în clipa naşterii el nu iese din sânul maicii lui.
- Din stăpânirea locuinţei morţilor îi voi izbăvi şi de moarte îi voi mântui. Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile tale? Mila stă ascunsă departe de ochii Mei!…
Citește și: Cartea lui Osea – Capitolul 12
