Aceste versete din cartea lui Osea reflectă profunda durere și dilemă a lui Dumnezeu în fața infidelității poporului Israel. Dumnezeu descrie relația Sa cu Israelul folosind metafore parentale, arătându-și dragostea și grijă pentru ei încă din tinerețea lor, când i-a scos din Egipt. Cu toate acestea, Israelul s-a îndepărtat de Dumnezeu, aducând jertfe idolilor și ignorând dragostea și îngrijirea divină.
Dumnezeu compară relația Sa cu Israelul cu cea a unui părinte care învață un copil să meargă și pe care îl ia în brațe. Această imagine subliniază că, în ciuda iubirii și îngrijirii Sale, poporul a ales să se îndepărteze și să nu recunoască această grijă.
Versetele exprimă și conflictul interior al lui Dumnezeu între dreptate și milă. Pe de o parte, El este gata să pedepsească Israelul pentru infidelitatea lor, dar pe de altă parte, compasiunea Sa îl împiedică să aducă distrugere completă. Dumnezeu afirmă că El este “Dumnezeu și nu om”, subliniind că, spre deosebire de oameni, El este guvernat de milă și iertare, nu de furie și răzbunare.
Finalul pasajului prezintă o imagine a lui Dumnezeu ca un leu care mugește, chemându-și poporul înapoi la El. Acesta este un apel la întoarcerea și reînnoirea relației cu Dumnezeu, sugerând că, în ciuda infidelității lor, Dumnezeu încă îi dorește pe israeliți să se întoarcă la El și să restabilească legătura pierdută.
În concluzie, aceste versete din Osea ilustrează complexitatea relației dintre Dumnezeu și Israel, marcând tensiunea dintre judecată și milă, pedeapsă și iertare și arată dorința continuă a lui Dumnezeu de a-și reînnoi legătura cu poporul ales.
Cartea lui Osea – Capitolul 11
- Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, şi din Egipt am chemat pe fiul Meu.
- Cu cât Eu îi chemam, cu atât fugeau de dinaintea Mea şi jertfeau baalilor şi aduceau tămâieri chipurilor cioplite de idoli.
- Şi Eu învăţam pe cei din Efraim să meargă în picioare şi-i luam în braţe, dar ei n-au înţeles, cu toate că Eu îi îngrijeam ca pe copii,
- Îi iubeam cu dragoste părintească, eu iubire fără de margini. Am fost pentru ei ca unul care le ridică jugul de pe grumajii lor, şi mă plecam către ei şi-i hrăneam.
- Sabia să pustiiască cetăţile lui şi să dărâme întăriturile lui, din pricina punerii lor la cale!
- Dar poporul Meu este hotărât să se despartă de Mine. Îl strig, dar el nici nu ridică ochii spre Mine.
- O, cum te voi lăsa, Efraime! Cum te voi părăsi, Israele! Cum te voi trece cu vederea ca odinioară pe Adma şi te voi face ca Ţeboimul! Inima se zvârcoleşte în Mine, mila Mă cuprinde!
- Nu voi dezlănţui iuţimea mâniei Mele, şi nu voi prăpădi din nou Efraimul; căci Eu sunt Dumnezeu atotputernic şi nu om: Eu sunt Sfântul în mijlocul tău şi nu voi veni să te prăpădesc.
- Vor merge după Domnul; dar El va mugi ca un leu, şi când Ei va mugi, vor alerga zbuciumându-se toţi cei dinspre apus;
Citește și: Cartea lui Osea – Capitolul 10
