Cartea lui Isaia – Capitolul 9

Cartea lui Isaia – Capitolul 9

În esență, aceste pasaje evocă două teme majore: promisiunea mântuirii și consecințele grave ale îndepărtării de la adevărul și calea divină.

La început, textul vorbește despre speranța și mântuirea care vin în forma unei lumini strălucitoare în întuneric. Această lumină pare a fi un simbol al prezentei divine și al mântuirii care o însoțește. Această primă parte a textului pare să promită eliberarea și bucuria, dar și răsturnarea ordinii de-a lungul timpului în favoarea celor nedreptățiți.

Textul continuă însă într-o notă mai întunecată, prezentând călătoria poporului spre întuneric ca urmare a orgoliului, a nerecunoștinței și a îndepărtării de la calea divină. Consecințele acestei rătăciri sunt descrise în termeni duri și grafici – distrugere, suferință și dezordine. Se pune accent pe faptul că, refuzul de a căuta calea divină duce la consecințe devastatoare.

Rezultă astfel o lecție aspră despre consecințele îndepărtării de la divinitate și neascultarea principiilor sale. Totuși, chiar și în acest context sumbru, se întrevede ideea că aceasta nu este starea definitivă, sugerând că există posibilitatea întoarcerii la calea divină și a mântuirii.

Mesajul textului este unul de speranță și avertisment. Este un apel la umilitate, recunoștință și respectarea căii divine, pentru a evita suferința și distrugerea și a primi, în schimb, mântuirea și bucuria promisă.

Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 8

Cartea lui Isaia – Capitolul 9

1. Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi.
2. Tu vei înmulți poporul și vei spori bucuria lui. El se va veseli înaintea Ta, cum se bucură oamenii în timpul secerișului și se veselesc la împărțirea prăzilor.
3. Căci jugul ce-l apasă, și toiagul ce-l lovește, și nuiaua ce-l asuprește, Tu le vei sfărâma, ca în zilele lui Madian.
4. Încălțămintea cea zgomotoasă de om războinic și haina cea stropită de sânge vor fi aruncate în foc și mistuite în flăcări!
5. Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie.
6. Şi mare va fi stăpânirea Lui și pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăți pe tronul și peste împărăția lui David, ca s-o întărească și s-o întemeieze prin judecată și prin dreptate, de acum și până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.
7. Cuvânt va trimite Domnul peste Iacob, și el se va pogorî peste Israel.
8. Ca să știe tot poporul, Efraim și locuitorii Samariei, care întru mândria lor și întru semeția inimii lor zic:
9. Cărămizile au căzut, să zidim cu piatră cioplită; smochinii au fost tăiați, să punem cedri în locul lor!
10. Ridica-va Domnul împotriva lui pe vrăjmașii lui Reţin și pe dușmanii lui îi va înarma:
11. Pe Sirienii de la răsărit și pe Filistenii de la asfințit; și vor mânca aceștia pe Israel cu toată gura. Cu toate acestea mânia Lui nu se va potoli și mâna Lui tot întinsă va fi;
12. Dar poporul nu se va întoarce la Cel care îl lovise și nu va căuta pe Domnul Savaot.
13. Şi Domnul va tăia din Israel, într-o singură zi, capul și coada, ramura de finic și trestia.
14. Bătrânii și căpeteniile sunt capul; proorocul și învățătorul mincinos sunt coada.
15. Căpeteniile acestui popor îl duc în rătăcire și cei conduși de ei vor pieri.
16. Pentru aceasta, Domnul nu se bucură de cei tineri și de orfanii lui și de văduve nu-i este milă, fiindcă toți sunt nelegiuiți și răi și gura lor grăiește vorbe nesocotite. Pentru toate acestea, mânia Lui nu se va potoli și mâna Lui mereu întinsă va fi.
17. Că fărădelegea arde ca focul, care mistuie spinii și bălăriile uscate; el arde tot mărăcinișul pădurii, iar fumul se înalță în rotocoale.
18. Din pricina iuţimii mâniei Domnului Savaot, pământul va fi ca un jeratic, iar poporul va ajunge pradă focului. Nimeni nu va cruța pe vecinul său.
19. Jefui-vor la dreapta și vor rămâne flămânzi; la stânga vor mânca și nu se vor sătura; fiecare va mânca din carnea aproapelui său:
20. Manase pe Efraim, Efraim pe Manase, și amândoi sunt împotriva lui Iuda. Pe lângă toate acestea, mânia Lui nu se va potoli și brațul Lui mereu întins va fi.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *