Aceste versete din Isaia 65 evocă teme și motive profunde, adesea prezente în texte religioase, în special în cele din Vechiul Testament, cu referință la relația dintre Dumnezeu și poporul său.
Textul începe cu o descriere a căutării lui Dumnezeu de către om și de nevoia divinului de a fi recunoscut de către cei care păreau să-l fi uitat sau ignorat. Aceasta reflectă dorința de apropiere dintre Creator și creație.
În numeroase versete, se subliniază rebeliunea și păcatul omului față de Dumnezeu, manifestate prin acte de idolatrie, practici impure și respingerea voinței divine. Acestea reprezintă obstacolele care se interpun între om și divinitate.
Dumnezeu promite să pedepsească acele acțiuni și atitudini răzvrătite, subliniind consecințele negative pentru cei care aleg să-L ignore sau să-L sfideze.
Cu toate că există amenințări de pedeapsă, există și promisiuni de restaurare și speranță pentru aceia care își îndreaptă viețile către Dumnezeu. Se vorbește despre binecuvântările care vor fi aduse celor loiali și despre o nouă eră în care relația dintre om și Dumnezeu va fi refăcută.
Spre sfârșitul textului, se descrie o viziune eshatologică, în care se imaginează o lume în care armonia domnește între ființe, în contrast cu lumea în care trăim astăzi. Acesta sugerează promisiunea unei ere viitoare de pace și binecuvântare.
În ansamblu, textul este un amestec puternic de avertisment și speranță, prezentând complexitatea și profunzimea relației dintre divinitate și umanitate. El subliniază importanța alegerilor morale, consecințele acestora și promisiunea divină a restaurării pentru cei care aleg calea corectă. Totodată, evidențiază lupta dintre bine și rău, păcat și mântuire, judecată și iertare, oferind o panoramă profundă a credinței și spiritualității.
Cartea lui Isaia – Capitolul 65
- Căutat am fost de cei ce nu întrebau de Mine, găsit am fost de cei ce nu Mă căutau. Şi am zis: “Iată-Mă, iată-Mă aici, la un neam care nu chema numele Meu!
- Tins-am mâinile Mele în toată vremea către un popor răzvrătit, care mergea pe căi silnice, după cugetele sale,
- Oameni care întărâtau fără încetare fața Mea jertfind în grădini și pe lespezile acoperișului ardeau miresme;
- Stăteau în morminte și mâncau în crăpături de stâncă, mâncau carne de porc, ale căror vase erau pline de mâncăruri spurcate
- Şi care ziceau: “Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci eu sunt sfânt față de tine!” – Aceștia sunt ca un fum care se urcă în nările Mele, o văpaie care arde fără sfârșit.
- Iată este scris înaintea Mea: “Nu voi tăcea până ce nu voi răsplăti
- Fărădelegile voastre și fărădelegile părinților voștri laolaltă, – zice Domnul – ale celor care au adus jertfă de tămâie pe munți și pe dealuri și au râs de Mine. Eu îi voi răsplăti după faptele lor și cu măsură plină.
- Așa zice Domnul: “Ca atunci când găsești must într-un strugure și zici: “Nu-l rupe, că în acesta se află o binecuvântare”, tot astfel voi face și cu slujitorii Mei; Mă voi feri să stric tot!
- Şi voi face să răsară din Iacov o odraslă și din Iuda un moștenitor peste munții Mei; și cei aleși ai Mei li vor stăpâni și slujitorii Mei vor locui acolo.
- Şi Şaronul va ajunge pășune pentru turme și Acorul, imaș pentru vite, pentru poporul Meu care M-a căutat pe Mine.
- Şi voi, cei ce ați părăsit pe Domnul, care ați uitat de muntele Meu cel sfânt, care întindeți masă pentru dumnezeul Gad și umpleți o cupă pentru Meni;
- Pe toți vă voi da în ascuțișul sabiei și junghierii vă veți pleca, pentru că am strigat către voi și nu Mi-ați răspuns, am grăit și nu M-ați auzit, ci ați făcut cele rele în ochii Mei și ceea ce nu am binevoit ați ales”.
- Pentru aceasta, așa zice Domnul Dumnezeu: “Iată, slugile Mele vor mânca și vouă vă va fi foame, vor bea și voi veți fi însetați, se vor bucura, iar voi veți fi înfruntați!
- Iată slugile Mele vor sălta de veselie, iar voi veți striga de întristată ce vă va fi inima, și de frânt ce vă va fi sufletul veți urla!”
- Şi veți lăsa numele vostru aleșilor Mei spre blestem: “Domnul Dumnezeu să te ucidă!… Dar slujitorii Mei vor fi numiți cu alt nume.
- Cine se va binecuvânta pe pământ se va binecuvânta de Dumnezeul adevărului, și cel ce se va jura pe pământ se va jura pe Dumnezeul adevărului; că nenorocirile din vremurile de demult au fost uitate și ei stau departe de ochii Mei.
- Pentru că Eu voi face ceruri noi și pământ nou. Nimeni nu-și va mai aduce aminte de vremurile trecute și nimănui nu-i vor mai veni în minte,
- Ci se vor bucura și se vor veseli de ceea ce Eu voi fi făcut, căci iată întemeiez Ierusalimul pentru bucurie și poporul lui pentru desfătare.
- Şi Mă voi bucura de Ierusalim și Mă voi veseli de poporul Meu și nu se va mai auzi în acesta nici plâns, nici țipăt.
- Să nu mai fie acolo copii care mor în floarea vârstei și nici bătrâni care nu ajung la capătul vieții lor! Așa că cine va muri la o sută de ani va fi tânăr și cine nu o va ajunge va fi blestemat.
- Şi ei vor zidi case și vor locui și vor sădi vii și din rodul lor vor mânca.
- Dar nu vor clădi ca altul să locuiască, nici nu vor sădi ca altul să mănânce. Într-adevăr vârsta poporului Meu va fi ca vârsta copacilor, și cei aleși ai Mei se vor bucura de osteneala mâinilor lor.
- Nu se vor trudi în zadar și nu vor naște feciori pentru moarte fără de vreme, că ei vor fi un neam binecuvântat de Domnul și împreună cu ei și odraslele lor.
- Şi înainte de a Mă chema pe Mine, Eu le voi răspunde, și grăind ei încă, Eu îi voi fi ascultat.
- Lupul va paște la un loc cu mielul, leul va mânca paie ca boul și șarpele cu țărână se va hrăni. Nimic rău și vătămător nu va fi în muntele Meu cel sfânt”, zice Domnul.
Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 64
